În lumea criptomonedelor, piața nu este condusă doar de logică sau fundamente solide, ci și de emoții, așteptări și, mai ales, de manipulare. La fiecare patru ani, ciclul pieței cripto urmează un model repetitiv, determinat în parte de înjumătățirea Bitcoin, care creează penurie, dar și de o serie de strategii menite să mențină micii investitori într-o incertitudine constantă.

În primul rând, să ne uităm la criptomonedele care sunt prezentate ca „câștigători” în diagramele verzi. Acestea, deși necunoscute celor mai mulți, captează atenția dând un sentiment de stabilitate sau creștere. Cu toate acestea, această narațiune este adesea concepută pentru a redirecționa investitorii de la pierderea monedelor către proiecte noi care par mai atractive. Aici intervine FOMO (fear of missing out): investitorii, văzând numere verzi, sar de la o monedă la alta fără să se oprească să analizeze, ceea ce le face să fie ușor de manipulat pe această tablă de șah financiară.

Mișcarea constantă a capitalului între criptomonede nu este o coincidență. Este rezultatul unei piețe care, ca și energia, nu este distrusă, ci transformată. Pierderile multora se traduc în câștiguri pentru câțiva, generând un fel de „entropie financiară”. Acest concept reflectă modul în care banii circulă haotic, lăsându-i pe cei mai vulnerabili într-un dezavantaj, în timp ce „balenele” și emitenții manipulează prețurile pentru a-și maximiza profiturile.

De-a lungul acestor cicluri, am văzut în repetate rânduri cum emoțiile preiau controlul: panica vinde, entuziasmul cumpără. Și aici câștigă avantaj marii investitori și emitenți. La fiecare patru ani, piața se reinventează, dar esența ei rămâne: un joc de mișcare constantă, în care cunoașterea și răbdarea sunt armele cele mai valoroase.