Psihologia tranzacționării este componenta emoțională a procesului decizional al unui investitor, care poate ajuta la explicarea motivului pentru care unele decizii par mai raționale decât altele. Psihologia tranzacționării este caracterizată în principal de influența atât a lăcomiei, cât și a fricii. Lăcomia determină decizii care ar putea fi prea riscante.

Înțelegerea psihologiei tranzacționării:

Psihologia tranzacționării poate fi asociată cu câteva emoții și comportamente specifice care sunt adesea catalizatori pentru tranzacționarea pe piață. Caracterizările convenționale ale comportamentului emoțional în piețe atribuie cea mai mare parte a tranzacționării emoționale fie lăcomiei, fie fricii.

Lăcomia poate fi considerată un dorință excesivă pentru bogăție, atât de extremă încât uneori umbrește raționalitatea și judecata. Lăcomia poate conduce traderii către o varietate de comportamente suboptimale. Acest lucru poate include efectuarea de tranzacții cu risc ridicat, cumpărarea de acțiuni ale unei companii sau tehnologii nevalidate doar pentru că prețul acestora crește rapid sau cumpărarea de acțiuni fără a cerceta investiția de bază.

De ce contează psihologia tranzacționării

Performanța portofoliului unui trader este legată de deciziile de investiții luate, care sunt la rândul lor influențate de emoțiile traderului, înclinațiile subiective și procesele mentale. Deciziile de investiții pot fi luate prin utilizarea analizei fundamentale, implicând utilizarea datelor din situațiile financiare ale unei companii și din documentele de reglementare, împreună cu date despre condițiile economice. Alternativ, analiza tehnică poate fi utilizată pentru luarea deciziilor, implicând utilizarea datelor istorice despre prețurile pieței și volumul tranzacțiilor. Indiferent de tipul de date utilizate, prejudecățile (prejudecăți subiective) și euristicile (scurtături și tipare mentale inconștiente) pot afecta colectarea și interpretarea datelor de către un individ. Acest lucru poate influența luarea deciziilor și poate duce la erori de judecată, ceea ce ar putea conduce la o performanță suboptimală a portofoliului.