De fiecare dată când văd că forțele principale fac curățenie, simt o emoție inexplicabilă.
Nu din cauza că îmi place să cadă, ci din acea „liniște de dinaintea furtunii”,
ca și cum aș vedea vânătorul pregătind capcanele, văzând soarele ascuns după nori,
văzând o piesă care urmează să înceapă.
Majoritatea oamenilor din piață fug panicati,
în timp ce eu prefer să stau pe vârful valului,
în așteptarea liniștită a acelui punct de cotitură.
Poate că nu mă uit la grafic,
ci la dezvăluirea minciunilor, la descoperirea trucurilor,
căutând acea fărâmă de adevăr în zona gri.
Curățenia nu mai este o frică,
ci este o artă rafinată,
este un joc psihologic între forțele principale și mase.
Iar eu, prefer să fiu acela care privește cum se ridică norii.