LuptaConflictul dintre Israel și Iran este unul dintre cele mai durabile și complexe tensiuni din Orientul Mijlociu, rădăcinat în diferențe ideologice, religioase, geopolitice și strategice. Deși cele două țări nu au purtat războaie directe și pe scară largă, rivalitatea lor s-a desfășurat prin războaie pe proxy, atacuri cibernetice, asasinări și manevre diplomatice, influențând semnificativ scenariul de securitate al regiunii. Această articulă explorează originile, dezvoltările cheie și dinamica actuală a conflictului, precum și implicațiile sale mai largi.Rădăcinile istorice ale conflictuluiA ostilitatea dintre Israel și Iran se remontează la Revoluția Islamică din Iran din 1979, care a transformat țara dintr-o monarhie pro-occidentală condusă de Shahul Mohammad Reza Pahlavi într-o Republică Islamică condusă de Ayatollahul Ruhollah Khomeini. Înainte de revoluție, Israelul și Iranul aveau relații relativ cordiale, amândouă fiind aliniate cu Statele Unite și împărtășind îngrijorări legate de influența sovietică și naționalismul arab. Cu toate acestea, revoluția a marcat o schimbare seismică. Noul regim iranian a adoptat o poziție anti-Israel, considerând statul evreu o entitate ilegitimă și un simbol al imperialismului occidental în lumea musulmană. Rhetorica lui Khomeini a cerut eliberarea Ierusalimului și sprijinirea cauzelor palestiniene, pregătind terenul pentru decenii de ostilitate.Israelul, pe de altă parte, a perceput Republica Islamică ca o amenințare existențială din cauza opoziției sale ideologice, sprijinului acordat grupurilor militante anti-Israel și, ulterior, a ambițiilor nucleare. Anii 1980 au văzut intensificarea conflictului în mod indirect, deoarece Iranul a sprijinit Hezbollah, o grupare militantă șiiță din Liban, care a intrat în conflict cu forțele israeliene în timpul ocupației israeliene a sudului Libanului (1982–2000).Dimensiunile cheie ale conflictuluiRăzboaie pe proxy și influență regională
Conflictul Israel-Iran a fost în mare parte purtat prin intermediul unor proxi în întreaga Orientul Mijlociu. Iranul a cultivat o rețea de grupuri aliate, adesea numite "Axa Rezistenței", inclusiv Hezbollah în Liban, Hamas și Jihadul Islamic în Gaza și diverse miliții șiiite în Irak și Siria. Aceste grupuri au primit finanțare, instruire și arme din partea Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran, permițând Teheranului să-și proiecteze puterea și să conteste Israelul indirect. Israelul a răspuns cu operațiuni militare care vizează forțele și infrastructura susținute de Iran. În Siria, de exemplu, Israelul a efectuat sute de atacuri aeriene de la începutul războiului civil sirian în 2011, cu scopul de a perturba liniile de aprovizionare ale Iranului către Hezbollah și de a preveni consolidarea forțelor iraniene aproape de granițele sale. Războiul din Liban din 2006 între Israel și Hezbollah rămâne un punct de aprindere semnificativ, evidențiind potențialul distrugător al acestor conflicte proxy. Problema nucleară.
Programul nuclear al Iranului a fost o preocupare centrală pentru Israel, care se teme că un Iran dotat cu arme nucleare ar reprezenta o amenințare existențială. Insistența Iranului de a dezvolta capacități nucleare, combinată cu intențiile sale opace, a dus la eforturi internaționale de a-i restrânge programul, cel mai notabil fiind Planul Comun cuprinzător de Acțiune din 2015 (JCPOA), sau acordul nuclear cu Iranul. Israelul s-a opus acordului, argumentând că acesta era insuficient pentru a preveni Iranul de a obține în cele din urmă arme nucleare. După ce SUA s-a retras din JCPOA în 2018 sub președinția lui Donald Trump, Iranul a început să îmbogățească uraniul dincolo de limitele convenite, escaladând tensiunile. Israelul a fost legat de operațiuni secrete, inclusiv asasinarea oamenilor de știință nucleari iranieni și atacuri cibernetice precum virusul Stuxnet, care a vizat facilitățile nucleare ale Iranului. Aceste acțiuni au alimentat determinarea Iranului de a-și avansa programul, în timp ce au provocat amenințări israeliene de atacuri militare preventive. Războiul cibernetic și de umbră.
Ambele națiuni au fost implicate într-un război sofisticat de umbră, care implică atacuri cibernetice, sabotaje și asasinări țintite. Iranul a fost acuzat că a lansat atacuri cibernetice împotriva infrastructurii israeliene, în timp ce Israelul a demonstrat capacități cibernetice avansate în perturbarea sistemelor iraniene. Asasinarea comandantului IRGC Qassem Soleimani printr-un atac cu drone americane în 2020, raportat a fi sprijinit de informațiile israeliene, a marcat o escaladare semnificativă, provocând o reacție din partea Iranului împotriva intereselor americane și israeliene. Divizarea ideologică și religioasă.
Conflictul este, de asemenea, modelat de diferențe ideologice și religioase. Regimul teocratic al Iranului își încadrează opoziția față de Israel în termeni religioși, apelând la eshatologia șiiților și sentimentul anti-sionist. Israelul, ca stat evreiesc, vede retorica și acțiunile Iranului nu doar ca o amenințare la adresa securității, ci și ca o provocare ideologică la adresa legitimității sale. Această divizare complică eforturile diplomatice și alimentează neîncrederea reciprocă. Evoluții recente (până în iunie 2025) La mijlocul anului 2025, conflictul Israel-Iran rămâne volatil, cu mai multe evoluții notabile: Escaladarea în Siria și Liban: atacurile aeriene israeliene în Siria au continuat, vizând pozițiile IRGC și Hezbollah. În Liban, atacurile cu rachete ale Hezbollah și ciocnirile la frontieră cu Israelul s-au intensificat, în special după efectele conflictului din Gaza din octombrie 2023. Riscul unui război mai amplu între Israel și Hezbollah este mare, ambele părți pregătindu-se pentru o escaladare potențială. Tensiunile nucleare: programul nuclear al Iranului a avansat, cu rapoarte care indică niveluri mai ridicate de îmbogățire a uraniului. Eforturile diplomatice de a revigora JCPOA au stagnat, iar Israelul a reiterat disponibilitatea sa de a acționa unilateral, dacă este necesar. SUA și puterile europene rămân împărțite cu privire la modul de a aborda ambițiile nucleare ale Iranului, complicând situația. Gaza și dinamica regională: războiul Israel-Hamas, care a izbucnit în octombrie 2023, a consolidat indirect poziția Iranului, galvanizând sentimentul anti-Israel în întreaga regiune. Iranul a oferit sprijin Hamas-ului, deși amploarea implicării sale rămâne dezbătută. Conflictul a tensionat, de asemenea, relațiile Israelului cu statele arabe, unele dintre ele având relații normalizate în cadrul Acordurilor Abraham, dându-i Iranului o oportunitate de a exploata nemulțumirea regională. Operațiuni cibernetice și secrete: ambele națiuni au intensificat atacurile cibernetice, Iranul vizând infrastructura civilă israeliană, iar Israelul perturbând rețelele de petrol și militare ale Iranului. Aceste operațiuni subliniază rolul tot mai mare al războiului non-convențional în rivalitatea lor. Implicații mai ample Conflictul Israel-Iran are consecințe de amploare pentru Orientul Mijlociu și nu numai: Stabilitatea regională: rivalitatea alimentează instabilitatea în Siria, Liban, Irak și Yemen, unde conflictele proxy agravează crizele umanității și împiedică eforturile de reconstrucție. Potențialul de calcul greșit care duce la un război mai amplu rămâne o constantă îngrijorare. Implicarea marilor puteri: conflictul implică marile puteri, SUA și aliații săi susținând Israelul, în timp ce Rusia și China mențin legături mai strânse cu Iranul. Această dinamică complică diplomația internațională și riscă să escaladeze tensiunile regionale într-o confruntare geopolitică mai amplă. Impactul energetic și economic: rolul Iranului ca producător major de petrol și capacitatea sa de a perturba rutele de transport, cum ar fi Strâmtoarea Ormuz, înseamnă că orice escaladare ar putea afecta piețele energetice globale. Atacurile recente iraniene asupra transporturilor din Golf subliniază această vulnerabilitate. Proliferarea nucleară: progresele nucleare ale Iranului ar putea declanșa o cursă regională a înarmării, cu Arabia Saudită și altele căutând potențial capacități nucleare. Acest lucru ar submina eforturile globale de neproliferare și ar crește riscul de conflict nuclear. Perspectivele pentru rezolvare Rezolvarea conflictului Israel-Iran este descurajantă din cauza neîncrederii adânc înrădăcinate și a obiectivelor ireconciliabile. Angajamentul ideologic al Iranului de a se opune existenței Israelului se ciocnește cu determinarea Israelului de a-și asigura securitatea. Cu toate acestea, unele căi ar putea atenua tensiunile: Angajament diplomatic: revigorarea discuțiilor nucleare și extinderea acestora pentru a include probleme de securitate regională ar putea reduce riscul de escaladare. Măsuri de încredere: cum ar fi de-escaladarea în Siria, ar putea crea un spațiu pentru dialog. De-escaladarea regională: reducerea conflictelor proxy prin încetări ale focului în Liban, Siria și Yemen ar putea reduce temperatura. Acest lucru ar necesita cooperarea puterilor externe precum SUA, Rusia și Turcia. Stimuli economici: oferirea unui ajutor economic Iranului în schimbul moderării ambițiilor sale regionale ar putea schimba calculul său, deși această abordare se confruntă cu scepticism în urma eșecurilor anterioare. Concluzie Conflictul Israel-Iran este o luptă multifacetală fără o rezolvare ușoară. Amestecul său de ostilitate ideologică, competiție strategică și război proxy îl face o amenințare persistentă la adresa stabilității din Orientul Mijlociu și a securității globale. La jumătatea anului 2025, rivalitatea nu dă semne de scădere, ambele națiuni insistând asupra strategiilor lor respective. Deși diplomația rămâne o perspectivă îndepărtată, comunitatea internațională trebuie să prioritizeze de-escaladarea pentru a preveni o escaladare catastrofală care ar putea cuprinde regiunea și nu numai. Înțelegerea complexităților conflictului este primul pas în navigarea provocărilor sale și în promovarea unei Orient Mijlociu mai stabile.