#TrumpTariffs

Administrația lui Donald Trump a continuat să implementeze și să extindă politicile sale tarifare în 2025, având ca scop abordarea dezechilibrelor comerciale percepute și promovarea producției interne.

Aspectele cheie ale politicilor tarifare actuale ale lui Trump:

* 1 August 2025: Administrația actuală a stabilit 1 August 2025 ca termen limită pentru ca țările să finalizeze noi acorduri comerciale cu SUA. Dacă acordurile nu sunt realizate până la această dată, noile tarife vor intra în vigoare.

* "Tarife Reciproce": Un principiu de bază al politicii tarifare a lui Trump este "reciprocitatea", unde SUA își propune să impună tarife asupra importurilor din țările care au tarife mai mari asupra bunurilor americane sau sunt considerate a avea practici comerciale "nejuste".

* Domeniu Larg: Tarifele sunt aplicate unei game largi de bunuri și țări. Inițial, în aprilie 2025 (numit "Ziua Eliberării" de către Trump), a fost anunțată o tarifă universală de 10% asupra celor mai multe importuri, cu rate semnificativ mai mari pentru anumite națiuni.

* Tarife Specifice Țărilor: Administrația a trimis "scrisori tarifare" către numeroase țări, detaliind ratele tarifelor specifice care vor fi impuse dacă acordurile comerciale nu sunt realizate. Aceste rate variază, cu câteva exemple incluzând:

* Japonia: 25%

* Coreea de Sud: 25%

* Africa de Sud: 30%

* Bangladesh: 35%

* Cambodgia: 36%

* Thailanda: 36%

* Myanmar: 40%

* Laos: 40%

* Vizează Sectoare Specifice: Pe lângă dările generale de import, anumite sectoare au fost vizate. De exemplu, tarifele pentru oțel și aluminiu au fost crescute la 50%, iar o tarifă de 25% asupra mașinilor importate a fost introdusă. De asemenea, există planuri pentru o tarifă de 50% asupra cuprului și investigații în domeniul farmaceutic și alte sectoare pentru tarife viitoare.

* Țările BRICS: Trump a anunțat de asemenea o posibilă datorie de import de 10% vizând națiunile care susțin "politicile anti-americane BRICS."

* Negocierea ca Obiectiv: Tarifele sunt adesea prezentate ca un instrument de presiune pentru a încuraja țările să negocieze noi acorduri comerciale care sunt mai favorabile pentru SUA. Până acum, doar Regatul Unit și Vietnamul au raportat că au convenit asupra termenilor, iar un acord temporar cu China.