Mitul indispensabilității americane și riscul unei lumi în rebeliune
Politica externă a Statelor Unite a fost întotdeauna marcată de așa-numitul excepționalism american, o narațiune care plasează țara în centrul deciziilor globale, ca și cum ar fi gardianul suprem al păcii, libertății și progresului. Cu toate acestea, această viziune, repetată până la extenuare, nu este decât o părere susținută de puterea militară, controlul economic și manipularea culturală. O astfel de atitudine ignoră o realitate din ce în ce mai evidentă: lumea nu mai este unipolară, iar insistența asupra acestui rol de „indispensabil” poate transforma aliați în rivali și poate accelera decaderea americană.
De-a lungul decadelor, SUA s-au bucurat de haosul altora, intervenind în națiuni suverane sub pretexte umanitare sau de securitate, întotdeauna cu interese strategice ascunse. Această conduită, în loc să construiască respect, a semănat resentimente. Astăzi, numeroase popoare păstrează amintiri ale unor războaie nejustificate, sancțiuni economice sufocante și ingerințe politice care au slăbit culturile și economiile locale. Acest acumular de ranchiune creează un teren fertil pentru ca alte puteri să conteste și să conteste hegemonia americană.
Avansul unor blocuri precum BRICS, consolidarea economiilor emergente și apariția unor noi alianțe militare demonstrează că centralitatea SUA nu mai este incontestabilă. Țările cândva supuse caută acum alternative, creând sisteme financiare paralele, încheind acorduri strategice și reducând dependența de dolar. Lumea se trezește — și iluzia indispensabilității americane este demascată.
Dacă Statele Unite nu își regândesc politica externă, abandonând logica dominației și adoptând o atitudine de cooperare autentică, riscă să se confrunte nu doar cu critici diplomatice, ci și cu un izolament tot mai mare. Planeta, saturată de intervenții și impuneri, poate să se unească împotriva celui care insistă să se plaseze deasupra tuturor.
Fii atent, SUA