Nu contează platforma: în fiecare zi care trece, ființa umană dezvăluie cât de bolnavă este — moral, intelectual și spiritual.

O mulțime zgomotoasă se ridică pentru a-l învinovăți pe președintele SUA pentru orice oscilație a pieței. Dar întrebarea la care puțini au curajul să răspundă este: câți reușesc să își conducă propria viață înainte de a dori să învețe pe altcineva să conducă o națiune întreagă?

Și noi, brazilieni… cu ce morală îndreptăm degetul spre orice țară? Trăim cufundați într-un colaps politic, moral și intelectual. E suficient să observăm reprezentanții noștri, instituțiile noastre și, mai ales, alegerile pe care le facem ca societate. A critica lumea în timp ce ignorăm haosul din propria casă nu este opinie — este ipocrizie colectivă.

Silenzul în fața propriilor greșeli este deja rușinos. Acum, a vorbi cu aroganță despre țările din primul monde se apropie de delir.

Pe internet, s-a născut o generație de „specialiști instant”. Oameni care nu au studiat niciodată economie, nu au înțeles niciodată riscul, nu au construit niciodată avere, dar vor să țină cursuri despre piață și politică. Când piața crește, se consideră genii. Când se corectează, încep vânătoarea de vrăjitoare, căutând vinovați pentru a-și ascunde propria ignoranță.

Și rămâne întrebarea pe care mulți nu o pot înfrunta: tu, care te declari de stânga, de ce te grăbești să cumperi criptomonedă? De ce să ai încredere în sistemul descentralizat care tocmai s-a născut pentru a scăpa de controlul statal pe care tu îl susții atât de mult?

Adevărul este dur: mulți nu sunt altceva decât ipocriți modelați de discursuri gata făcute, masă de manevră care repetă narațiuni fără a înțelege măcar ce susțin.

Creăm o generație care vrea profit fără responsabilitate, opinie fără cunoștințe și rezultate fără disciplină. La final, sunt doar voci stridente, ego umflat și zero conținut… strigând într-un joc pe care nu au învățat niciodată să-l joace.