Și dacă sunt sincer — în interior nu sunt fanfare. Nu am senzația „am reușit”.
Nu am apartamentul meu. Nu am mașina mea.
În criptă — nu sunt milionar, nu sunt erou de thread-uri, nu sunt cel care „a intrat cu 0.0001 și a ieșit pe maxime”.
33 de ani. Și senzația că stau cumva în mijlocul drumului.
Știți ce e cel mai ciudat?
La 20 de ani pare că la 30 vei avea deja totul: stabilitate, capital, un plan clar, încredere în tine.
Și apoi ai 33 — și înțelegi că viața nu trebuie să urmeze un scenariu străin.
Întâlnesc această zi de naștere nu acasă. Nu în cercul familiei. Nu în compania oamenilor care mă cunosc din copilărie.
Undeva departe. Puțin în afară. Puțin în liniște.
Și în aceste momente, mintea începe să arunce gânduri inconfortabile:
— „Ai rămas în urmă.”
— „Nu ai construit nimic.”
— „Alții au deja familii, mașini, ipoteci.”
— „Încă te cauți.”
Mai ales dacă ești în crypto.
Crypto — este o atracție psihologică separată.
Vezi cum cineva a făcut x10, x20, x100.
Vezi capturi ale profiturilor.
Citești povești de succes.
Dar tu? O pereche de intrări reușite, o pereche de eșecuri dure, o grămadă de lecții plătite cu nervi.
Uneori pare că ești doar tot timpul „aproape”.
A reușit aproape.
A reușit aproape.
A crezut aproape în sine.
Dar dacă arunci zgomotul extern — ce rămâne?
33 de ani — nu este o sentință.
Nu este „finalul”.
Aceasta nu este nici măcar mijlocul.
Este vârsta când iluziile sunt deja distruse.
Când înțelegi că poveștile rapide aproape nu există.
Când știi gustul înfrângerii.
Când ai văzut slăbiciunile tale de aproape.
Și, poate, tocmai aceasta este capitalul.
Nu apartament — ci înțelegerea cât de ușor poți pierde totul.
Nu mașină — ci înțelegerea cât de greu este să construiești ceva.
Nu milioane — ci conștientizarea propriilor greșeli.
Astăzi am 33, și nu sunt acolo unde visam să fiu la 20.
Dar eu nu sunt nici persoana care eram la 20.
Am devenit mai calm.
Am devenit mai dur cu iluziile.
Am devenit mai cinstit cu mine.
Uneori măsurăm viața doar prin marcatori materiali.
Apartament — plus.
Mașină — plus.
Capital — plus.
Dar nimeni nu contează:
De câte ori te-ai ridicat după un eșec.
De câte ori ai continuat să mergi, când ai vrut să renunți la tot.
De câte ori ai recunoscut că ai greșit.
Poate că 33 nu este despre „nu am realizat nimic”.
Poate că este despre „sunt încă în proces”.
Da, astăzi nu sărbătoresc zgomotos.
Da, nu sunt apropiați în jur.
Da, rezultatele nu sunt încă cele de care să te lauzi.
Dar există un sentiment important — încă sunt în joc.
Nu am renunțat.
Nu am ieșit complet.
Nu am închis terminalul vieții.
Și, poate, tocmai de la 33 totul abia începe.
Pentru că acum înțeleg mai bine prețul banilor.
Prețul greșelilor.
Prețul timpului.
Și aceasta nu mai este zero.
Dacă decizi să mă feliciti, știi - like, abonare, comentariu sunt cele mai bune lucruri pe care le poți face în această zi pentru mine. Mulțumesc tuturor pentru atenție.
#LifeReflection #selfgrowthт #Turning33 #StillInTheGame #MISTERROBOT