În a treia zi de Anul Nou, mulți oameni încă vizitează rude și prieteni, pe masă sunt feluri calde, iar în jur se aude râs. Dar știu că inima multor traderi nu este complet în această agitație. Poți ridica paharul, poți să spui urări frumoase, dar în inima ta există un loc care rămâne liniștit ca noaptea. Acest loc adăpostește câștigurile și pierderile din anul trecut, adăpostește presiunea pe care nu ai spus-o cu voce tare, adăpostește fiecare moment în care te-ai forțat să rămâi calm în mijlocul fluctuațiilor.

Astăzi vreau să spun câteva cuvinte despre un discurs de început de an, pentru cei care sunt ca mine, oameni obișnuiți, traderi și pentru aceia care „vor să iasă din straturile de jos”. Astăzi nu discutăm despre piață, nu discutăm despre strategii, nu discutăm despre cum va fi anul acesta, ci vorbim despre cât de greu este pentru oamenii obișnuiți să iasă din straturile de jos, și cât de greu este pentru oamenii obișnuiți să iasă din piața de tranzacționare.

Mulți oameni au o neînțelegere legată de „sărirea de clasă”, crezând că depinde de o singură oportunitate, un singur avantaj sau un singur noroc. Dar când pășești cu adevărat în acest domeniu, vei înțelege că ceea ce este cel mai solid în stratul de jos nu este sărăcia, ci structura. Structura te va prinde în multe moduri subtile: trebuie să îți asumi costurile vieții mai devreme, îți lipsește spațiul pentru a greși, nu ai un suficient suport de siguranță, timpul tău este fragmentat, emoțiile tale sunt consumate repetat de realitate. Nu că nu te străduiești, ci că costul efortului este mai mare, iar toleranța la greșeli după eforturi este mai mică.

Locul cel mai greu pentru o persoană obișnuită este că aproape nu ai oportunitatea de a „o lua de la capăt”.

Se pare că mai ai o zi de mâine, dar ziua ta de mâine trebuie să plătească chiria, să întrețină familia, să plătească datoriile și să suporte diverse necesități. Poți visa, dar nu poți visa mereu. Poți eșua, dar nu poți eșua prea mult. Mulți nu sunt învinși, ci consumați, viața le-a șters toate posibilitățile. Nu că nu ai ambiții, ci ești pur și simplu prea obosit, obosit încât să nu mai ai curajul să-ți exprimi ambițiile.

Aceasta este ceea ce reprezintă „cousinul”. Nu este o persoană concretă, ci o nuanță a destinului: fără sprijin, fără fundal, fără un drum deja pregătit, trebuie să te bazezi pe tine pentru a-ți crea drumul. Ești împins de realitate să continui să trăiești, dar în același timp nu ești mulțumit doar să supraviețuiești. Știi foarte bine că nu ai dreptul să fii melodramatic, că trebuie să te stăpânești chiar și în momentele de criză, deoarece odată ce cazi, nu există nimeni care să te înlocuiască.

Dar piața de tranzacționare este tocmai un loc unde nu există milă.

Nu te va răsfăța pentru că ești o persoană obișnuită, nu te va trata mai blând pentru că muncești din greu. Atunci când pășești în piață, toate liniile de start ale tuturor par la fel, dar în realitate sunt complet diferite. Pentru că acest joc nu se bazează pe inteligență, ci pe stabilitate. Se bazează pe capacitatea ta de a menține disciplina în incertitudine pe termen lung, de a nu pierde controlul după o serie de eșecuri, de a nu te autodistruge atunci când nu ești supravegheat.

În ce constă dificultatea tranzacționării? Dificultatea constă în faptul că trebuie să te confrunți cu rezultatele fiecare zi, iar aceste rezultate nu țin cont de sentimente. Dificultatea constă în faptul că nu poți înlocui cu „am muncit din greu” nimic. Dificultatea constă în nevoia de a recunoaște greșelile, de a suporta retrageri, de a frâna în momentele în care vrei cu disperare să îți recuperezi pierderile. Dificultatea constă în faptul că nu ai pe cine să învinuiești, în final totul se întoarce împotriva ta. Dificultatea constă în dorința de a deveni o persoană mai puternică, dar piața te va forța să devii mai onest.

Mulți oameni obișnuiți intră în tranzacționare din cauza dorinței de a schimba soarta.

Ei nu vor să fie blocați de salarii pentru întreaga viață, nu vor să-și lase viitorul în mâinile unui sector economic, nu vor să fie pasivi în viață. Ei doresc să aibă un sentiment de control, o posibilitate reversibilă. Dar adevărata brutalitate este că piața de tranzacționare nu recompensează „dorința”, ci recompensează doar „meritul”.

Dorința te poate aprinde, dar de asemenea te poate și consuma.

O persoană extrem de dornică de succes va fi cu adevărat mai aproape de succes decât ceilalți, deoarece are o motivație mai puternică. El va învăța mai intens, va revizui mai frecvent, va suporta mai mult. Dar dorința are și o parte întunecată: te face să fii nerăbdător, te face să acționezi în momentele nepotrivite, te face să consideri o fluctuație ca fiind un punct de cotitură în destin, te face să vezi tranzacționarea ca pe o salvare.

Acesta este locul cel mai periculos pentru o persoană obișnuită în tranzacții. Nu încerci să faci greșeli cu bani de buzunar, ci cu speranța.

Așadar, pentru o persoană obișnuită să reușească în piața de tranzacționare, dificultatea este de fapt mult mai mare decât își imaginează majoritatea. Pentru că nu este doar o problemă tehnică, ci o problemă de structură psihologică. Ceea ce trebuie să realizezi nu este doar să înveți o metodă, ci să-ți reconstruiești întreaga personalitate: trebuie să înveți să te stăpânești, să aștepți, să nu fii condus de emoții, să recunoști că ai greșit, să faci lucrurile corecte la momentul potrivit, să te oprești la timp atunci când greșești, să pui „a supraviețui” înainte de „a câștiga mai mult”.

Tranzacționarea este calea câtorva, iar motivul nu este misterios. Nu pentru că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de inteligenți, ci pentru că majoritatea oamenilor nu pot suporta acest tip de consum mental pe termen lung. Cei mai mulți doresc certitudine, iar tranzacționarea oferă incertitudine; cei mai mulți doresc feedback imediat, iar tranzacționarea oferă feedback întârziat; cei mai mulți doresc să fie recunoscuți, iar tranzacționarea se bazează adesea pe auto-recunoaștere.

Cel mai solitar lucru pe acest drum este că trebuie să crezi în tine atunci când nimeni altcineva nu crede.

Vei întâlni o serie de negații, provenind de la piață, dar și de la cei din jurul tău. Vei fi pus la îndoială în momentele de declin, vei fi neînțeles în momentele de tăcere, vei fi ridiculizat în momentele de ezitare. Poate că nici măcar cei mai apropiați nu îți vor înțelege acțiunile, pentru că tu știi deja că explicațiile nu ajută, ci doar rezultatele contează. Dar rezultatele de obicei nu vin imediat; ele întârzie să apară în momentele în care îți pui la îndoială propria capacitate, tăcerea apare în momentele în care ai cea mai mare nevoie de încurajare.

Așadar, persoanele care reușesc cu adevărat nu sunt de obicei cele mai inteligente, ci cele care pot să se repare pe ele însele.

El va cădea, dar se va ridica singur. El va pierde, dar nu va distruge astfel limitele sale. El va ceda, dar nu va folosi cedarea ca pe o scuză. El va fi frustrat, dar nu își va defini sinele prin eșec. El va respecta disciplina în cele mai întunecate zile, va menține ritmul în cele mai solitare etape, se va controla în cele mai tentante momente.

Aceasta este cea mai remarcabilă capacitate a unei persoane obișnuite: de a nu renunța la creștere fără a fi sprijinit.

Scriind acestea în a treia zi de Anul Nou, nu o fac pentru a fi melodramatic, ci pentru că semnificația Anului Nou nu este de fapt agitație, ci de a reîncepe. Reîncepe ritmul unei persoane, reîncepe spiritul unei persoane, reîncepe cerințele unei persoane față de sine. Poate că anul trecut nu ai câștigat, poate chiar ai pierdut destul de rău, dar asta nu înseamnă că nu ești capabil. Asta doar arată că ești încă pe drum, încă te antrenezi, încă plătești prețul pentru a fi „demn”.

În 2026, nu te grăbi să îți demonstrezi că poți câștiga, ci mai întâi dovedește că nu vei ceda.

Nu te grăbi să cauți o explozie, ci mai întâi caută stabilitate pe parcursul unui an. Nu te grăbi să cauți recunoașterea altora, ci mai întâi caută să nu te mai înșeli pe tine. Nu te grăbi să învingi piața, ci mai întâi învinge-te pe tine din anul trecut. Tot ce trebuie să faci este să fii un pic mai stabil decât anul trecut, mai conștient, mai disciplinat și mai puțin emoțional, și deja ești pe drumul câștigului.

Am văzut prea multe persoane care transformă Anul Nou într-o ocazie de a-și exprima dorințele, scriind dorințe frumoase, dar în martie revin la vechile obiceiuri. Schimbarea reală nu este niciodată o simplă frază, ci o întreagă execuție pe parcursul anului. Traderii sunt cu atât mai mult așa. Nu ai nevoie de jurăminte grandioase, ai nevoie să nu te abati de la linia ta de bază în fiecare zi. Nu ai nevoie să fii mereu excitat, ai nevoie de răbdare pe termen lung. Nu trebuie să ai dreptate de fiecare dată, trebuie să nu pierzi controlul de fiecare dată.

Dacă ești ca mine, o „persoană obișnuită”, dacă nu ai un fundal, dacă ai ajuns aici doar prin efortul tău, atunci te rog să fii un pic mai „dur” cu tine și un pic mai blând. Fii mai dur, nu lăsa emoțiile să te conducă, nu risipi oportunitățile prin impulsivitate, nu pune toate speranțele într-o singură întâmplare norocoasă. Fii mai blând, permite-ți să fii mai lent, permite-ți un timp de recuperare, permite-ți să te îngrijești de tine în momentele de declin.

Pentru că cei care pot ajunge la final pe acest drum nu sunt de obicei cei mai harnici, ci cei care pot să persevereze pe termen lung.

Să sperăm că în 2026 fiecare persoană obișnuită se poate trasa un pic mai sus. Să sperăm că fiecare trader își poate strânge disciplina un pic mai tare, își poate extinde răbdarea un pic mai mult, își poate lăsa emoțiile un pic mai mult. Să sperăm că în acest an, vei reuși să-l învingi pe cel din anul trecut, care era mai nerăbdător, mai agitat și mai predispus la pierdere de control.

Să sperăm că în zilele în care nu ești observat, continui să te șlefuiești în cuțit ascuțit și în scut stabil. Să sperăm că nu mai visezi la miracole, ci îți transformi viața într-un miracol.

La începutul noului an, ne reluăm drumul.

Hai, prietenii „de luptă” pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar pe care îi cunosc!