Origine și definiție
Raportul Sharpe a fost dezvoltat de William F. Sharpe în 1966 cu scopul de a cuantifica câte randamente suplimentare obține un investitor pentru fiecare unitate de risc asumat. Acest indicator compară performanța unei investiții cu rata fără risc și o ajustează în funcție de volatilitatea activului sau a portofoliului.
Calcul și formulă
Pentru a calcula raportul Sharpe se utilizează următoarea expresie:
R_p - R_f
Sharpe = _________
sigma_p
unde:
- R_p este randamentul mediu al portofoliului.
- R_f este rata fără risc (de exemplu, obligațiuni de stat pe termen scurt).
- sigma_p este deviația standard a randamentelor investiției.
Interpretare
Un raport Sharpe mai mare indică faptul că se obține un randament mai mare pentru fiecare unitate de risc suplimentar. În general, aceste intervale sunt considerate:
- Mai mic de 1: randament insuficient în raport cu riscul asumat.
- Între 1 și 2: randament acceptabil sau bun.
- Superior la 2: randament excelent și foarte eficient în termeni de risc.
Exemplu practic
Următorul exemplu, preluat din Rankia, compară două fonduri și arată cum raportul Sharpe ajustează randamentul la risc.
| Fond | Randament așteptat | Deviație tipică | Raport Sharpe |
|-------|------------------|-------------------|-----------------|
| A | 8% | 3% | 2,33 |
| B | 10% | 6% | 1,50 |
Avantaje și limitări
- Facilitează compararea portofoliilor cu diferite niveluri de risc.
- Ajustează randamentul la riscul total, izolând recompensa pentru volatilitatea asumată.
- Presupune că randamentele urmează o distribuție normală, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.
- Nu distinge între variații pozitive și negative în randament.
Concluzie
Raportul Sharpe este un instrument esențial pentru investitorii care caută să evalueze dacă randamentul investițiilor lor compensează riscul asumat. Simplitatea sa îl face foarte popular, dar trebuie completat cu alți indicatori, cum ar fi raportul Treynor sau alfa lui Jensen, pentru a obține o viziune completă asupra performanței ajustate la risc.