Dacă un protocol poate deja să genereze profit stabil,
dar tokenul totuși „nu oferă dividende”,
atunci acest token este de fapt un activ, sau un suvenir de guvernare?
UNI a crescut cu 15% într-o zi,
nu pentru că piața a început să fie optimistă,
ci pentru că un „comutator apăsat prea mult timp” a fost în sfârșit acționat.
Pe măsură ce votul de guvernare avansează,
Uniswap plănuiește să extindă mecanismul de comutare a taxelor la 8 lanțuri L2,
estimându-se că va aduce anual un venit suplimentar de 27 de milioane de dolari pentru protocol.
Atenție, este „venitul protocolului”.
Și aceasta este esența controverselor.
Uniswap nu a început să facă bani din prima zi,
UNI nu a existat din prima zi.
Însă în ultimii ani, lumea DeFi a evitat o întrebare:
Ce legătură există între banii câștigați de protocol și tokenuri?
Importanța acestui vot constă în faptul că—
nu mai este o actualizare a narațiunii,
ci prima mișcare sistematică a logicii fluxului de numerar.
Piața trage UNI,
nu pentru că se așteaptă la o creștere pe termen scurt,
ci pentru că pariază pe un lucru:
👉 Drepturile de guvernare pot, în sfârșit, să corespundă veniturilor reale.
Dar nu te grăbi să aplaudi.
Comutarea taxelor ≠ dividende certe
Aprobarea guvernării ≠ dispariția riscurilor
Reglementarea, conformitatea, jocurile comunității, toate sunt încă pe drum
Așa că aceasta seamănă mai mult cu un semnal, nu cu un punct final:
DeFi trece de la „doar discutarea idealurilor”,
la „trebuie să explicăm cum se împarte banii”.
Și odată ce acest precedent va fi stabilit,
ceea ce va fi reevaluat nu va fi doar UNI.