Mitoza încearcă să reorganizeze oferta de lichiditate între lanțuri, ideea de bază fiind "lichiditate programabilă": standardizarea și tokenizarea pozițiilor de market making și LP, și reproiectarea acestora între diferite medii de execuție prin rutare și guvernanță la nivel de protocol. Aceasta propune un parcurs către lichiditatea ecologică proprie, reducând dependența de stimulente externe pe termen scurt, permițând protocolului să mențină adâncime și stabilitate a prețului pe perioade mai lungi. Din punct de vedere ingineresc, aceasta necesită ca stratul de mesaje, stratul de decontare și controlul riscurilor să mențină ipoteze de comportament consistente între diferitele lanțuri; din punct de vedere operațional, este necesar să se folosească mecanisme clare de distribuție a costurilor și riscurilor pentru a atrage capital pe termen lung pentru market making.
Punctele de risc principale sunt în două locuri: riscul sistemic adus de mesajele între lanțuri și mapping-ul activelor, precum și scenariile de coadă lungă cauzate de eșecurile de rutare în condiții extreme. Soluția este de a face din "eșecul recuperabil" primul principiu: stabilirea unor strategii de rezervă și timeout pentru fiecare cale de eșec, și stabilirea unor priorități și garanții inter-domain pentru decontarea fiecărei poziții. Pentru LP-urile strategice, cheia este înțelegerea surselor de venit: taxe de tranzacționare, stimulente, spread-uri de market making și arbitrage între domenii, fiecare corespunzând unor surse diferite de risc.
Sugestii strategice: împărțirea lichidității în "adâncime locală" și "rotire inter-domain" în două categorii, prima urmărind stabilitatea tranzacțiilor, iar a doua eficiența capitalului; pentru LP-urile tokenizate, urmărirea strictă a evaluării pozițiilor și discount-ului, evitând astfel devalorizarea valorii contabile și a valorii plătibile în cazul evenimentelor între lanțuri.