În ultimii câțiva ani, narațiunea Layer-2 a evoluat de la „competitia de performanță a unui singur Rollup” la „războiul modular”. Am fost martorii confruntărilor intense între Optimistic Rollups și ZK-Rollups, precum și înflorirea straturilor de DA (disponibilitate a datelor). Cu toate acestea, toate acestea nu au reușit să rezolve o problemă fundamentală a utilizatorilor: fragmentarea lichidității și a stării. Activele utilizatorilor sunt blocate pe zeci de insule L2 care nu comunică între ele, iar operațiunile între lanțuri nu doar că au o experiență proastă, ci vin și cu riscuri de securitate enorme.
Astăzi, dezvoltarea L2 întâmpină următoarea, și poate cea finală, paradigmă—„Superchain” sau „Aggregation Layer”. Nu mai este vorba despre victoria unei singure lanț, ci despre cum să „agregi” fără probleme numeroase L2 într-o rețea vastă, logic unificată și experiențial fără cusur. Viziunea „Superchain” a OP Stack și arhitectura „AggLayer” a Polygon sunt două exemple remarcabile ale acestei tendințe.
Nucleul tehnic al „Super Chain” - reimaginarea modului de conectare a L2:
Secvențier partajat și descentralizat (Shared Sequencer): Acesta este fundamentul pentru a realiza o experiență fără întreruperi. În L2 tradițional, fiecare lanț are propriul său secvențier, ceea ce duce la întârzieri în tranzacțiile interlanț și dificultăți în realizarea atomicității. În arhitectura Super Chain, o rețea de secvențieri partajați și descentralizați poate sorta și împacheta tranzacții pentru mai multe L2 simultan. Aceasta înseamnă că utilizatorii pot realiza „combinări interlanț atomice” într-o singură tranzacție - de exemplu, extragerea colateralului din Aave pe lanțul A și vânzarea acestuia imediat pe Uniswap pe lanțul B, întregul proces desfășurându-se la fel de lin ca operațiunile pe un singur lanț.
Podul unificat și rădăcinile de stare (Unified Bridge & State Roots): Super Chain va soluționa rădăcinile de stare (State Roots) ale tuturor membrilor L2 printr-un pod unificat, fără încredere (de obicei, un pod ZK sau un sistem optimizat de dovezi de fraudă) pe Ethereum L1. Aceasta îmbunătățește semnificativ securitatea și eficiența capitalului, iar activele utilizatorilor pot fi transferate aproape instantaneu între orice L2 din ecosistem, fără a fi necesar să se aștepte perioade lungi de timp sau să depindă de riscurile podurilor terțe.
Standardizarea guvernării și a protocolului de comunicație: Super Chain asigură interoperabilitatea și consistența tuturor lanțurilor din ecosistem prin intermediul unui set de dezvoltare standardizat (precum OP Stack sau Polygon CDK) și a protocolului de comunicație între lanțuri. Noile lanțuri pot fi „plug-and-play”, având acces la lichiditatea și baza de utilizatori a întregii rețele încă din prima zi, rezolvând complet problema „pornirii reci” a L2.
Concluzie:
Paradigma „Super Chain” marchează o nouă dimensiune în competiția L2. Războiul L2 din viitor nu va mai fi o „înghesuială” a performanței pe un singur lanț, ci un duel între capacitatea de agregare a ecosistemului și efectele rețelei. Pentru utilizatori, aceasta înseamnă că o eră Web3 în care nu mai trebuie să se îngrijoreze de „pe ce lanț sunt” se apropie; pentru dezvoltatori, aceasta înseamnă că pot construi „super aplicații” care pot apela fără întrerupere lichiditatea și starea întregului ecosistem, lucruri imposibil de imaginat anterior. Aceasta este adevărata finalitate a scalării L2.