Ei au servit Națiunea. Au purtat Congo pe umerii lor. Au navigat pe apele noastre, au manipulat mărfurile noastre, au asigurat transportul congolezilor și au făcut să trăiască economia națională timp de decenii.
Și totuși, astăzi, mai mult de 65 de luni de restanțe la salarii așteaptă în continuare să fie plătite acestor pensionari ai ONATRA, condamnați la o supraviețuire indignă.
Indignă pentru o țară care se vrea mare. Indignă pentru o companie care a fost cândva simbol al puterii logistice naționale. Indignă, pur și simplu, pentru umanitate.
O sărăcie nejustificată
Salariile de așteptare, care reprezentau singura salvare financiară pentru acești pensionari, au fost puse sub semnul întrebării și chiar redefinite contabil, fără o explicație credibilă.
Rezultat! Acești părinți și mame de familie se luptă împotriva bolii, a datoriilor, a înmormântărilor repetate, a facturilor, a școlii copiilor și a nepoților, din cauza lipsii unor venituri semnificative.
Cum se poate trăi când, în 12 luni, se primește doar o singură salariu, uneori două când „norocul” se amestecă?
În această țară, muncă nu mai este o promisiune de demnitate, ci devine o capcană pentru bătrânețe.
O firmă lipsită de propriile sale venituri, iar cei care cunosc ONATRA știu că principalele sale venituri proveneau de la terminalul container de la Matadi (TCM) și de la portul Banana.
Astăzi, aceste piloni financiari nu mai sunt sub controlul direct al său, lipsind Oficiul de Venituri de resurse care i-ar fi permis să-și onoreze obligațiile față de pensionari. Cum se poate plăti dreptul lucrătorilor când se extrage din firmă 65 % și 25 % din resurse? În același timp, câteva subvenții cad fără un impact real.
Societatea civilă strigă, angajații strigă, pensionarii suferă și guvernul pare să facă o ureche surdă.
Voință politică sau inconștientizare a unui mandatar?
Când o situație durează atât de mult încât distruge imaginea Înștiințătorului de Stat chiar și pe el, întrebarea devine legitimă:
Este o lipsă de voință politică sau o incapacitate manifestă a celor care conduc ONATRA și portofoliul său?
Președintele Republicii a spus-o cu fermitate: pensionarii nu sunt dispuși să aplaude persoanele care nu plătesc drepturile lucrătorilor.
Atunci, de ce acest tăcere? De ce acest negare a realității? De ce această umilire persistentă a celor care au dat totul țării?
O acțiune salutară, spun ei: "Zenga Nti!" Președintelui Statului, față de inertă și ineficiența unor miniștri și mandatari, mai bine: "trebuie să tăiem arborele bolnav."
Sfârșit de mandat pentru managerii defectuoși; Responsabilizarea ministrilor de tutelă (Transporturi, Buget, Asigurări Sociale, ...); Redefinirea rolului Consiliului de Administrație; Restabilirea veniturilor portuare esențiale; Audit complet al datoriei sociale și plan accelerat de achitare.
Încrederea nu este un moștenire, se câștigă.
Apel solemn la magia Crăciunului
La apropierii sărbătorilor, pensionarii ONATRA nu așteaptă un cadou, ci dreptul lor, un gest de autoritate, justiția socială.
Așteaptă ca Președintele Republicii, garantul demnității naționale, să confirme prin fapte ceea ce spune în discursurile sale.
Fără vechiul, congoienii conștienți, îndrăgostiți de pace și justiție, nu există transmitere. Fără recunoaștere, nu există Națiune.
"Udiata yaku diata Kodi" zinamwaka na kiyombé, traducere, "Celui qui marche avec toi, marche-le au talon" adică, nu-l niciodată lăsa pe cel care te-a susținut.
Pensionarii ONATRA cer justiție. Națiunea le datorează justiție.
Roger KILONGO SAMBU.-
"Udiata yaku diata kodi."
#BinanceSquare #binanceWrite2Earn #RDC $BTC #political #Tesla
