DE LA AGENT CA UNELAȚIUN LA AGENT CA INFRASTRUCTURĂ - PARTEA 2 DIN 3
Aici se evidențiază inovația QuackAI, marcând o evoluție clară în paradigmele agenților AI.
AGENT CA UNELAȚIUN (MODELUL VECHI)
În mod istoric, agenții AI din Web3 au fost unelte tactice — aplicații izolate care ajută la sarcini specifice. Gândiți-vă la primele robote din platforme precum Discord pentru amintiri de vot în DAO-uri, sau la analizatoarele simple AI pentru sentimentul propunerilor pe forumuri. Acestea sunt reactivă, fragmentate și necesită integrare manuală. Ele "ajută", dar nu schimbă esențial sistemul; guvernarea depinde tot de coordonarea umană, ceea ce duce la bariere precum implicarea scăzută și întârzierile. De exemplu, DAO-urile tradiționale ar putea folosi unelte pentru vot, dar tot trebuie să existe cineva care să execute manual, să verifice conformitatea și să gestioneze logisticile interlanță.
Acest model eșuează la scară mare, mai ales pentru RWA-uri, unde conformitatea de nivel instituțional este obligatorie.
AGENT CA INFRASTRUCTURĂ (DEPLASAREA QUACKAI)
QuackAI reimaginară agenții ca stratul fundamental al sistemelor descentralizate. În loc ca agenții să fie unelte atașate, sunt împletite într-un stivă unitară unde inteligența (luarea deciziilor de către agent), execuția (acțiunile automate) și conformitatea (aplicarea politicilor) funcționează ca unul. Aceasta creează o "autonomie programabilă", unde agenții nu doar ajută — ei permit întregului ecosistem să funcționeze autonom în cadrul unor reguli verificabile.
Evoluția este impulsionată de:
1. Unificarea sistemelor fragmentate: Uneltele tradiționale separă gândirea (analiza), făcutul (execuția) și verificarea (conformitatea). Quack AI le unește, eliminând oprirea. Agenții propun acțiuni, politicile stabilesc limitele, iar execuția are loc automat.
2.
Scalabilitate pentru economii de agenți: În economiile emergente de agenți (unde entitățile AI gestionează plăți, achitări și decizii), infrastructura precum Quack AI este esențială. Susține operațiuni cross-chain, optimizate pentru gaz, făcând agenții viabile pentru cazuri de utilizare din lumea reală, cum ar fi gestionarea RWA-urilor sau protocoalele multiple.