#dusk $DUSK #gop

Ploaia a sosit fără avertisment, bătând pe acoperișuri ca niște degete curioase. Străzile s-au înmuiat, praful a dispărut, iar orașul s-a oprit. Vânzătorii au tras tarabele, copiii au alergat după bălți, iar aerul a învățat să respire din nou. Feroneriile s-au aburit cu gânduri liniștite. Undeva, un tren a suspinat, purtând povești între stații. Cerul a cusut fire gri pe lumina de după-amiază, iertând căldura de ieri. Frunzele au aplaudat ușor. Timpul s-a încetinit la un ritm de ascultare. În acea scurtă oră umedă, grijile s-au diluat, planurile s-au odihnit, iar speranța s-a simțit practică—mică, rece și constantă, ca apa care își găsește drumul spre casă. Noaptea a venit ușor, umbrelele s-au pliat, inimile s-au încălzit, iar străzile și-au amintit pașii mult după ploaie.