Din nou alarmă,

dușmanul viclean

bate orașele…

Păzește-te!

​Când se stinge lumina în fereastră,

Și frigul pătrunde în pereții casei,

Tu, păstrezi focul în adâncuri,

Speranța ta, în ciuda durerii și oboselii.

​Mă rog pentru liniștea ta și a casei tale,

Ca spiritul tău să nu se frângă sub vânturi.

Căci lumina pe care o împărțim cu toții,

Se ridică deasupra orașului, cu cupole puternice.

​Fie ca iubirea — acest apărător tăcut —

Să închidă cerul de oțelul rău.

Ca fiecare, care în alarmă nu a căzut,

Să simtă cum forțele vin mai departe.

​Sunt cu tine în fiecare clipă de liniște,

În fiecare respirație, unde noaptea s-a oprit.

Credința ta — ceea ce cerul scrie,

Inima ta — mii de secole.

​Păzește-te... Căci tu ești acea lumină,

Pe care nimeni nu o poate stinge.

Până când iubirea în suflete nu va palid —

Viața continuă. Și continuă clipa.

​​ugodi potim...