Unul dintre marile provocări ale pieței cripto este să înțelegem de ce lichiditatea nu rămâne în momente de criză sau de incertitudine mare...
Și răspunsul depășește cu mult prețul sau volatilitatea: este istoric, funcțional și psihologic.
De-a lungul secolelor, metalele prețioase au fost refugiu prin excelență. Nu pentru că ar fi ideale, ci pentru că au demonstrat ceva cheie: încredere susținută în timp. Capitalul, atunci când îi este frică, nu caută inovație, ci caută supraviețuire. Și în acea ecuație, istoria contează mai mult decât promisiunea.
În cripto, problema principală nu este tehnologia, ci utilitatea reală zilnică. În prezent, majoritatea criptomonedelor nu sunt folosite în mod recurent pentru a plăti bunuri și servicii esențiale, nici pentru a acoperi responsabilități financiare comune, cum ar fi chirii, impozite, credite sau salarii. Acest lucru generează un efect clar: cei care primesc criptomonede ca mijloc de plată tind să le vândă imediat pentru a evita devalorizarea veniturilor lor.
Acest lucru provoacă ca, în loc să circule și să rămână, lichiditatea să reboteze și să iasă din piață.
În plus, în scenarii de stres macroeconomic, capitalul caută:
- Stabilitate
- Acceptare universală
- Volatilitate scăzută imediată
Și deși Bitcoin avansează ca rezervă de valoare, ecosistemul cripto în ansamblu încă nu îndeplinește pe deplin aceste condiții.
De aceea, când apare incertitudinea, banii migrează mai întâi către instrumente tradiționale. Nu pentru că ar fi mai buni, ci pentru că sunt funcționali astăzi, nu mâine.
Acest lucru nu invalidează criptomonedele. Dimpotrivă, expune punctul lor de inflexiune:
👉 adopția reală nu va veni din preț, ci din utilizarea zilnică.
Când cripto va deveni un instrument zilnic — nu doar un activ speculativ — lichiditatea va înceta să fugă în vremuri dificile și va începe să rămână.
Până atunci, piața va continua să fie strălucitoare, promițătoare… și vulnerabilă la frică.