Codul neîntrerupt și renașterea

„Noi vom rezista, și ne vom renaște, mai puternici..."

Sub gheață — nu e liniște, ci tremur,

De parcă pulsul pământului în întunericul adânc.

Încă zăpada stă, dar în ea — deja raze,

Și sucurile bat în rădăcina însetată.

Încă, nu a înflorit — dar deja nu mai este răbdare,

Și cântul vântului — nu e liniște, ci un impuls!..

Primăvara nu cere — rupe tăcerea ei,

Și fiecare mugure — un strigăt, ce deja a înviat!

În această instabilitate — o speranță vie,

În fiecare picătură — o mișcare, ce nu se va opri.

Chiar și umbra deja deține lumină...

Noi — nu suntem statici, noi — în drumul etern.

Căci tot ce a căzut — este doar un ecou.

Iar adevăratul — este ceea ce se rupe în viitor.

"Acesta este smochinul meu - același, care s-a trezit și nu mai vrea să doarmă"...

$BNB $BTC