Walrus și arhitectura care supraviețuiește implementării proprii:

Când toată memoria sistemului trăiește într-o aplicație, acea aplicație devine un punct unic de eșec. Dacă cade, totul cade cu ea. Separarea execuției de memorie schimbă ecuația. Software-ul poate eșua, se poate actualiza sau chiar dispărea, dar sistemul ca entitate economică continuă să existe pentru că starea sa nu se pierde. Acest lucru nu elimină riscul, dar îl redistribuie. Iar sistemele care distribuie riscul tind să dureze mai mult.

@Walrus 🦭/acc $WAL #walrus