După trecerea timpului, am înțeles:
Ceea ce distruge traderii nu este piața, ci trei tipuri de demon interior:
① Dependența de așteptări: vrei mereu să prindă fiecare val, iar când ratezi devii anxios. Dar piața nu este un iubit, nu-ți va oferi oportunități doar pentru că te străduiești.
② Răzbunarea emoțională: după o pierdere, vrei să recuperezi rapid, iar ordinele plasate în acele momente sunt, în 90% din cazuri, începutul unui coșmar.
③ Încrederea iluzorie: după ce câștigi puțin, ai impresia că înțelegi piața, dar de fapt, acea impresie este doar o favoare a tendinței, nu a abilității. Cei care pot trece peste acest lucru se salvează, iar cei care nu pot, cad repetat în același loc.
Am crezut că tranzacționarea se bazează pe "curaj". Apoi am realizat că adevăratul curaj este: să stai pe margine când poți, să-ți recunoști greșelile când este cazul; să aștepți când trebuie, să păstrezi tăcerea în mijlocul zgomotului.
Prima lecție pe care mi-a predat-o piața a fost despre pierdere, a doua despre liniște, a treia despre a deveni o persoană care nu este influențată de piață. Acum încep să cred tot mai mult într-o vorbă: piața nu recompensează niciodată oamenii deștepți, ci doar pe cei răbdători.
Creșterea adevărată a unui trader nu este că soldul crește, ci că inima devine mai stabilă, înțelegi, dar nu te grăbești; reții, dar nu te lași dus de val; poți suporta pierderile, dar nu devii haotic; aștepți mult, dar nu te panichezi. De fapt, cel mai mare dușman pe drumul tranzacționării am fost mereu noi înșine.
Scriind acestea, vreau să te întreb: când ai realizat că adevărata pierdere nu este banii, ci
inima, poate povestea ta este salvarea unui alt trader.