🌍 ¿INDEPENDENȚĂ SAU ILUZIE? Europa mizează pe vânt în Marea Nordului în timp ce gazul din SUA doboară recorduri.
La Summitul Mării Nordului 2026, liderii a zece națiuni europene au semnat "Declarația de la Hamburg", un plan ambițios pentru a instala 100 GW de energie eoliană marină. Acest proiect caută să asigure securitatea energetică a regiunii și să reducă vulnerabilitatea în fața actorilor externi prin crearea unei rețele de parcuri transfrontaliere și cabluri submarine de înaltă tensiune. Cu toate acestea, această căutare a autonomiei se ciocnește cu o realitate economică zdrobitoare: dependența de GNL-ul american va atinge un record istoric de 185.000 de milioane de metri cubi în acest an, evidențiind că tranziția de la gazoductele rusești a lăsat UE legată de aprovizionările din Texas.
Tensiunea politică s-a intensificat după criticile lui Donald Trump, care a numit "perdanți" țările care prioritizează energia eoliană în detrimentul combustibililor fosili. În timp ce Bruxelles-ul încearcă să vândă ideea unei Europe verzi și suverane, negocierile cu Washingtonul pentru reglementarea prețurilor și volumelor de gaz sunt blocate. Casa Albă arată un interes scăzut pentru acorduri pe termen lung, menținând aliații europeni într-o poziție de incertitudine și subiecți ai volatilitatea unei piețe pe care SUA o domină cu o mână de fier.
În definitiv, strategia UE navighează printre contradicții: pe de o parte, se proiectează atingerea a 300 GW de energie eoliană până în 2050 ca o cale de evadare, dar pe de altă parte, fluxul de nave metaniere americane nu încetează să crească. Această "față dublă" energetică dezvăluie că, în ciuda eforturilor de a construi o infrastructură regenerabilă proprie, Europa rămâne strategic dependentă de voința politică a Washingtonului pentru a menține aprinsă industria și casele sale pe termen scurt și mediu. $SOL