"ACEASTA NU ESTE UN SFAT DE INVESTIȚIE"
NARATIVELOR DE FRICĂ vs CICLURI DE PIATĂ (PARTEA 1)
De ce piețele nu se prăbușesc când toată lumea este speriată
Fiecare ciclu de piață începe în același mod.
Nu cu numere.
Nu cu grafice.
Ci cu povești.
Povești despre colaps.
Povești despre datorii.
Povești despre război, bule și sfârșitul tuturor.
Frica nu este aleatorie.
Frica este structurată.
Și cei mai mulți oameni nu realizează că reacționează la o fază narativă, nu la o fază de piață.
Iluzia „prăbușirilor” „evidente”
Înainte de fiecare prăbușire reală, oamenii cred că sunt devreme.
După fiecare prăbușire, oamenii cred că a fost evident.
Aceasta este iluzia.
În timp real, prăbușirile nu se simt niciodată certe.
Se simt zgomotoase, confuze și contradictorii.
Ceea ce se simte cert este frica — pentru că frica este constant întărită de titluri, rețele sociale și psihologia de grup.
Frica este tare cu mult înainte ca daunele să fie reale
Iată adevărul inconfortabil:
Piețele nu se prăbușesc când apare frica.
Se prăbușesc când levierul se rupe, lichiditatea dispare și vânzările forțate încep.
Frica vine prima.
Daunele vin mai târziu.
Această diferență este unde au loc cele mai multe greșeli.
De ce oamenii cumpără siguranță prea devreme
Când frica domină narațiunile, investitorii fac instinctiv trei lucruri:
• Reduc riscul
• Parchează capitalul în active „sigure”
• Așteaptă confirmarea
Aceasta se simte logic.
Se simte responsabil.
Se simte deștept.
Dar piețele nu recompensează sentimentele.
Ele recompensează alinierea ciclului.
Siguranța este o fază — nu o poziție permanentă Active precum aurul nu sunt instrumente de predicție.
Ele sunt instrumente de reacție.
Ele funcționează cel mai bine când:
• Daunele sunt vizibile
• Panica este activă
• Lichiditatea este stresată
Ele performează mai slab când:
• Creșterea reîncepe
• Lichiditatea se extinde
• Apetitul pentru risc revine
Păstrarea protecției în afara fazei sale nu protejează capitalul — îl îngheață liniștit.
Costul ascuns al poziționării bazate pe frică
În schimb, provoacă ceva mai rău:
Decăderea oportunităților.
Capitalul stă.
Timpul trece.
Alte active se compun.
Ani mai târziu, oamenii nu spun:
„Am pierdut bani.”
PARTEA URMĂTOARE VA FI ÎN URMĂTORUL POST.