Zona de cumpărare OIL a fost repetată de două ori. Nu o ignora.
De ce se numește aurul occidental „aur de hârtie”?
Pentru că pentru fiecare 1 oz de aur real într-un seif,
COMEX (SUA) și LBMA (Marea Britanie) pot emite zeci sau chiar sute de uncii în cereri de hârtie — ETF-uri, futures, certificate.
De ani de zile, lumea a tranzacționat contracte, nu metal.
Prețurile se mișcă pe ecrane în timp ce aurul din seifuri se mișcă barely.
Acest sistem bazat pe încredere a creat o piață unde oferta de hârtie depășește cu mult rezervele fizice.
China a observat slăbiciunea — și a construit Bursa de Aur Shanghai (SGE).
O piață bazată pe livrarea fizică.
Bare reale. Numere de serie reale. Coduri QR reale.
China face același lucru cu argintul.
Prețurile SGE se tranzacționează adesea la un premium față de prețurile ETF.
Aceasta deschide ușa pentru arbitraj:
Fonduri care dețin aur de hârtie
→ se retrag
→ cer livrare fizică
→ mută metalul la SGE
→ vând la prețuri mai mari
Această flux a împins deja rezervele de aur din seifurile din Marea Britanie la minime istorice.
Dacă golurile de preț continuă să se lărgească, mai mulți traderi vor cere metal real.
Dacă livrarea eșuează, încrederea în sistemul de aur de hârtie din SUA/Marea Britanie ar putea crăpa.
Aceasta nu mai este doar tranzacționare.
Este presiune financiară.
Și de aceea SUA ar putea apela la OIL ca un contrabalans strategic împotriva Chinei.