Încă în joc
Recent, cu prețurile scăzând drastic, văd multă frustrare pe aici.Pierderile afectează diferit pe fiecare, iar în momente ca acestea simt că este important să vorbesc sincer, din experiență, nu din teorie.
În ultima mea postare, am vorbit despre jocurile de noroc și risc, și de ce incertitudinea se simte ca o parte naturală a vieții.Vreau să rămân cu această idee puțin mai mult, pentru că riscul nu rămâne în cazinouri sau momente izolate. Ne urmărește în decizii, timpi și, mai ales, în piețe.
Voi fi sincer — iubesc jocurile de noroc și asumarea riscurilor.
Nu din cauza rezultatului, ci din cauza sentimentului.
Acea margine unde atenția se ascuțește și totul se simte real.Riscul apare de fiecare dată când valoarea se mișcă.În muncă.În bani.În așteptare.În a acționa prea devreme sau prea târziu.
Piețele sunt pur și simplu locul unde riscul devine vizibil.
Așa cum o văd eu, asumarea riscurilor înseamnă și acceptarea pierderii.Pierderea apare.Câteodată liniștit.Câteodată deodată. Nu experimentez pierderea ca pe un eșec. O experimentez ca pe un feedback.Ceea ce rămâne cu mine mai mult decât o victorie.
Pierderea învață mai repede decât confortul.Anumite pierderi mă încetinesc.Altele mă împing să mă ajusteze.Câteva alimentează motivația de a reveni mai concentrat.Acel sentiment după o pierdere schimbă modul în care abordez pasul următor.
Adaugă conștientizare.
Adaugă prezență.
În timp, riscul încetează să se simtă abstract pentru mine.Devine parte din modul în care rămân implicat.Parte din ceea ce menține lucrurile oneste și vii.
Pierderea nu încheie jocul. O conturează pe următoarea.
Unele pierderi te pregătesc pentru un moment mai bun.
Jocul continuă — și noi la fel.