Intrarea în noapte devine rece, florile căzute se transformă în brumă. Tu privești de departe, epuizând toată lumina crepusculară. Nu mă gândesc, nu pot uita. Noaptea rece îți transformă dorul într-un râu, se transformă în noroiul primăverii care mă îngrijeşte. Voia cerului rece strălucește cu o paletă de flori. Cade în lumea muritoare și mă rănește. Am avut părul cărunt, am întors lumina datorită ție. Trecerea anilor este lungă, cum să risipim timpul? Să rătăcim, să schimbăm înălțimile. Trei vieți și trei lumi, pare un vis. O clipă a vântului usucă urmele lacrimilor. Când va înflori din nou primăvara pe cele zece mile reci, iarăși văd sub copac o lampă cu vânt.