Este un citat clasic, concis, care surprinde perfect "etica muncii protestante"—dar iată un mic răsturnare de situație pentru tine: **Thomas Jefferson probabil nu a spus niciodată asta.**
Deși i-a fost atribuit timp de decenii, majoritatea istoricului și cercetătorii de la Monticello cred că a avut probabil originea în **F. Coleman**, un scriitor din începutul secolului XX, sau a fost o variație a unei ziceri popularizate de **Samuel Goldwyn**.
Indiferent de sursă, sentimentul este aur. Reinterpretează "norocul" nu ca o lovitură de fulger aleatorie, ci ca un produs secundar al pregătirii și perseverenței.
---
### De ce citatul rămâne relevant
Motivul pentru care acest citat rezonează atât de bine—și de ce vrem să credem că Jefferson l-a spus—este pentru că echilibrează două idei opuse:
* **Umilință:** Recunoașterea că succesul necesită adesea să fii în locul potrivit la momentul potrivit.
* **Agentie:** Realizând că muncind din greu crește suprafața pentru ca "norocul" să te atingă.
Dacă ești interesat de matematică din spatele sentimentului, este adesea descris ca **Suprafața Norocului**. Formula arată cam așa:
Acolo unde este noroc, se află muncă și se află expunerea (a spune altora despre asta).
---
Ai dori să găsesc câteva alte citate "Jeffersoniene" care sunt de fapt verificate, sau poate mai multe citate despre intersecția dintre muncă grea și oportunitate?#BitcoinETFWatch $BNB
