#vanar $VANRY

c

Criss*

@bidorder

Paradoxul Decontării Atomice

De ce piețele mai rapide pot însemna mai puțină lichiditate. În peisajul în rapidă evoluție al fintech-ului și activelor digitale, industria s-a unit în jurul unui obiectiv singular și inevitabil: T+0, sau "Decontare Atomică." De la trecerea pieței de capital din SUA la T+1, până la proliferarea stablecoin-urilor și a RWAs, consensul este clar: decontarea ar trebui să fie instantanee, finală și programabilă.

Cu toate acestea, sub acest optimism tehnologic se află o realitate contraintuitivă pe care puțini o abordează. În timp ce T+0 elimină riscul de credit al contra-partidelor, introduce în mod inadvertit un drag masiv asupra eficienței capitalului. Acesta este Paradoxul Decontării Atomice: Când tranzacțiile se decontează instantaneu, costă creatorii de piață mai mult pentru a menține numerarul pregătit, ceea ce îi determină să perceapă taxe mai mari și să ofere mai puțină lichiditate.

Mecanica Eficienței: Netare vs. Decontare Brută

Pentru a înțelege acest compromis, trebuie comparat Decontarea Netă Amânată (DNS) cu Decontarea Brută în Timp Real (RTGS).

În arhitecturile tradiționale T+2 (și chiar T+1), creatorii de piață beneficiază de puterea netării multilaterale. Un furnizor de lichiditate poate executa mii de ordine de cumpărare și vânzare pe parcursul zilei de tranzacționare, dar să deconteze doar diferența netă la sfârșitul ciclului. În acest mediu, decontarea întârziată nu este un defect. Este o caracteristică. Funcționează ca o facilitate de credit implicită, fără dobândă, care permite unui singur dolar din bilanț să susțină sute de dolari în volum de tranzacționare.

Pentru a pune acest lucru concret: Într-un mediu T+2, 1M $ de capital poate susține 100M+ $ în volum zilnic prin netare. În T+0, același 1M $ susține exact 1M $.

Într-un mediu atomic strict T+0, netarea este eliminată. Fiecare tranzacție necesită decontare brută. Pentru a vinde un activ, inventarul trebuie să fie prezent în acel exact moment. Pentru a cumpăra un activ, numerarul trebuie să fie prefinanțat în contractul inteligent sau în contul de schimb.