Să stau eu, copii, lângă fereastră, beau ceai cu mentă...

Și mă gândesc... Cum era mai înainte? Am cumpărat pământ, este pământ. Am luat o vacă, dă lapte. Banii stau sub perna liniștiți. Dar acum ce?...

Banii în bancă, banca poate să crape.

Dolarul crește, scade, ca o capră pe deal.

Criptoa voastră astăzi ești stăpân, iar mâine fără pantaloni. Acțiunile sunt ca vremea în aprilie: soare, grindină și lacrimi într-o oră. Mă uit la știri și eu, bătrână, aproape că nu mă simt bine...

Lumea parcă a înnebunit.

Nimeni nu știe unde să ascundă acei bani,

pentru că peste tot este risc, peste tot este instabilitate, peste tot poate.

Dar știți ce vă spun...

E înfricoșător când stai și nu faci nimic.

Pentru că până când te temi

cineva semănă în liniște, cineva cumpără, cineva încearcă,

iar cineva își construiește o nouă viață.

Lumea acum nu este pentru cei care se ascund, ci pentru cei care gândesc. Nu pune totul într-o singură găleată.

Nu crede pe nimeni pe cuvânt.

Și nu alergă după bani ușori.

Puțin acolo, puțin aici...

cu rațiune, nu cu panică.

Pentru că banii sunt ca găinile:

dacă alergi după ei țipând, se împrăștie,

iar dacă le pui liniștit semințe, ei vin singuri.

Așa sunt acum vremurile, copii.

Nu sunt ușoare...

dar pentru cei înțelepți sunt foarte roditoare.

baba Klaşa 🌿