BitTorrent nu caută „optimalitatea globală”, ci acceptă „utilitatea locală”.
În multe scenarii de transfer, sistemul nu va alege calea teoretic cea mai rapidă, ci va alege calea actual accesibilă și sustenabilă.
Această strategie non-optimală, dar utilizabilă, face ca rețeaua să se comporte mai stabil în condiții reale.
Comparativ cu urmărirea eficienței extreme, BitTorrent se concentrează mai mult pe probabilitatea de a finaliza cu succes sarcina.
Când obiectivul unui sistem se transformă din „cel mai bun” în „suficient de bun”, acesta se apropie mai mult de nevoile reale de utilizare.
Această capacitate de a face compromisuri cu realitatea este ceea ce lipsește multor sisteme idealizate.