Un sistem poate exista pe termen lung, iar esența nu constă în a fi "avansat", ci în a fi auto-consistent.
Structura BitTorrent nu urmărește să adauge continuu noi capacități, ci funcționează întotdeauna pe baza aceleași logici de bază.
Protocolul presupune că participanții sunt instabili și că mediul de rețea este variabil, astfel încât, încă de la începutul proiectării, aceste incertitudini au fost integrate în sistem.
Fiecare parte a sistemului nu există pentru a demonstra capacități tehnice, ci pentru a se constrânge și a se compensa reciproc.
Această auto-consistență permite rețelei să funcționeze fără corecții externe frecvente.
Când majoritatea problemelor unui sistem pot fi digerate intern, dependența sa de mediul extern va scădea în mod natural.