În sistemele complexe, funcțiile nu trebuie să fie mai multe, ci să atingă „complexitatea minimă viabilă”.
Designul protocolului BitTorrent menține întotdeauna un nivel relativ controlat de complexitate.
Acesta nu încearcă să rezolve toate problemele potențiale, ci acoperă doar logica de transmisie cea mai necesară.
Judecățile inutile sunt eliminate, funcțiile non-esențiale sunt amânate pentru implementarea de nivel superior.
Această controlare strictă a complexității face ca protocolul în sine să fie mai ușor de înțeles, implementat și întreținut.
Când complexitatea este comprimată la nivelul minim viabil, predictibilitatea și fiabilitatea sistemului sunt semnificativ îmbunătățite.