bine

Capitalul a fost odată definit prin mișcare.
Banii s-au mutat, prin urmare, valoarea a existat.
Finanțele optimizate pentru flux. Decontare mai rapidă. Ciclu mai scurt. Viteză mai mare. Presupunerea a fost simplă: dacă capitalul continuă să se miște, sistemul rămâne sănătos. Lichiditatea a devenit un substitut pentru stabilitate. Pauzele au fost tratate ca o eșec, frecare sau ineficiență.
Această presupunere se destramă.
Nu tare. Structural.
În sistemele financiare moderne, mișcarea constantă creează fragilitate. Capitalul care se grăbește prin straturi de infrastructură amplifică erorile de sincronizare, furtunile de retry și necorelările de decontare. Cu cât banii se mișcă mai repede, cu atât sistemul depinde mai mult de coordonare perfectă. Și coordonarea perfectă nu există.