Am urmărit prea multe programe de staking transformându-se în mașini de povestire. Este aproape ironic: când piețele sunt calme, toată lumea întreabă despre randament; când piețele se prăbușesc, toată lumea întreabă de unde provine de fapt acel randament.
Cu Dusk Network, întrebarea reală nu este numărul APR — este sursa de valoare și designul stimulentului. Dacă recompensele provin pur și simplu din emiterea de noi tokenuri, atunci este doar inflație îmbrăcată în limbaj mai frumos. Dacă ele provin din utilizarea reală a rețelei, taxe reale și cerere reală, atunci staking-ul are o șansă să stea pe propriile picioare.
Ceea ce mă epuizează nu este staking-ul în sine, ci obiceiul de a trata APR-ul ca pe un destin.
Staking-ul pe Dusk are sens doar dacă completează un ciclu clar: securitatea construiește încredere, încrederea atrage utilizatori, utilizatorii generează taxe, iar taxele se întorc pentru a finanța securitatea. Pare simplu, totuși foarte puține proiecte închid acel ciclu fără a consuma răbdarea comunității lor.
Încă cred în blockchain — dar doar cerând date, venituri reale și o curbă a taxelor care poate crește cu adevărat. Întrebarea reală rămâne: va recompensa Dusk staking-ul onestitatea sau este doar un avans plătit împotriva credinței?
