Vorbirile conducătorilor Sistemului Federal de Rezervă sunt analizate cu atenție de participanții la piață pentru a înțelege viitoarele direcții ale politicii monetare. În acest context, discursul recent al vicepreședintelui FRB, Michelle Bowman, prezintă un interes deosebit. Ea a expus argumente în favoarea unei corecții semnificative a cursului actual: trecerea la o mai mare flexibilitate, orientarea către prognoze și reducerea intervenției directe pe piețe. Pentru investitori și analiști, sarcina cheie devine determinarea dacă această poziție este un semnal pentru schimbări reale în politica FRB sau rămâne doar o opinie personală.

Discursul lui Bowman pune la îndoială mantele recente ale Fed. Cu toate acestea, în spatele fiecărei propuneri atrăgătoare se ascund riscuri și complexități potențiale care nu pot fi ignorate.

Tehnica 1: De la «dependența de date» la flexibilitate prospectivă

  • Bowman îndeamnă la abandonarea dependenței strânse și retroactive de date în favoarea unui abordare anticipativă. Consideră că Fed ar trebui să acționeze pe baza previziunilor pentru a nu «rămâne în urma curbei», așa cum s-a întâmplat cu inflația în 2021. În prezent, după părerea ei, cel mai mare risc este «piața muncii fragilă», pe care ar trebui să o susținem, chiar dacă inflația este încă ușor peste obiectivul de 2%.

  • Concluzii și riscuri: Ideea de acțiune anticipativă pare atrăgătoare, dar implică un risc enorm. Prognozarea economică este o știință extrem de inexactă. Reducerea preventivă a ratelor pe baza unei previziuni greșite despre prăbușirea pieței muncii ar putea duce la o nouă fază a inflației, cu care ar fi încă mai greu de luptat. Transformarea unui cunoscut «vultur» al inflației într-un «colibri» al pieței muncii este un semnal semnificativ, dar subliniază și cât de riscantă poate fi o astfel de schimbare a priorităților.

Tehnica 2: Așeza balanța Fed pe o dietă

  • Bowman susține un «balanță minimă posibilă», pentru a reduce prezența Fed pe piețe. Scopul este să se întoarcă de la politica de rezerve excedentare, care, după părerea ei, distorsionează semnalele pieței, la o politică de rezerve deficitare, care stimulează disciplina în rândul băncilor. Ea insistează, de asemenea, pe eliminarea titlurilor ipotecare (MBS).

  • Concluzii și riscuri: Aici se ascunde o contradicție fundamentală. Fed a trecut la o politică de rezerve excedentare după criza din 2008 tocmai pentru a crește stabilitatea financiară. Întoarcerea la rezerve «deficitare» ar putea face din nou sistemul mai vulnerabil la șocuri și ar crește volatilitatea pe piețele monetare. Mai mult, pentru investitori, acest lucru transmite un mesaj dual: pe de o parte, Fed ar putea scădea rata-cheie (ceea ce este pozitiv pentru piețe), pe de altă parte, vânzarea activă a MBS ar putea duce la creșterea ratelor ipotecare pe termen lung, ceea ce ar răci economia și ar afecta negativ aceleași piețe.

Tehnica 3: Instrumentele pentru crize trebuie să rămână în cutia de prim ajutor

  • Programele de credit de urgență, conform lui Bowman, nu ar trebui să devină permanente. Ar trebui aplicate doar în cazuri excepționale, pentru a nu încuraja riscul moral, când participanții la piață devin dependenți de siguranța oferită de Fed.

  • Concluzii și riscuri: Acest punct pare cel mai echilibrat și cel mai puțin controversat. Totuși, unde se trage linia dintre o «turbulență ușoară», cu care piața ar trebui să se descurce singură, și începutul unei crize sistematice? O intervenție prea târzie ar putea costa economia mult mai mult decât una prea devreme. Definirea momentului potrivit rămâne provocarea cheie pentru orice reglementator.

Tehnica 4: Reformarea regulamentelor bancare pentru stabilizarea pieței

  • Bowman indică o problemă tehnică: regula de capital bancar (eSLR) împiedică băncile mari să funcționeze eficient pe piața obligațiunilor guvernamentale, reducând lichiditatea acesteia. Ea susține o reformă, mai ales în contextul creșterii viitoare a cererii pentru obligațiuni guvernamentale din partea emitentilor de stablecoin (în cadrul legii GENIUS).

  • Concluzii: Aceasta este cea mai pragmatică și cel mai puțin ideologizată propunere. Discursul se referă la eliminarea unui nod cunoscut în sistemul financiar. Menționarea stablecoinurilor aici este un semn important că Fed recunoaște integrarea crescută a activelor digitale în finanțele tradiționale și acționează proactiv în ceea ce privește consecințele.

Este extrem de important să înțelegem: discursul lui Bowman nu este un anunț al unei noi politici Fed, ci începutul unei discuții interne esențiale. Michelle Bowman este doar unul dintre cei doisprezece membri cu vot în Comitetul pentru Operațiuni pe Piața Deschisă (FOMC). Opinia ei este influentă, dar pentru o schimbare de direcție este necesar un consens, care în prezent nu există.

Argumentele ei reprezintă un provocare față de strategia actuală condusă de președintele Powell. În esență, este un confruntare între două filosofii: un abordare prudentă și reactivă, împotriva unei abordări curajoase, proactice, dar mai riscante. Faptul că un cunoscut «vultur», cum este Bowman, vorbește despre îmblânzire preventivă face poziția ei deosebit de influentă și semnalează îngrijorări serioase privind starea pieței muncii în interiorul Fed.

Un semnal pentru investitori sau hrană pentru gândire?

Pentru investitori și analiști, discursul lui Michelle Bowman este un semnal complex și ambiguu. Pe de o parte, deschide ușa pentru o scădere mai devreme a ratelor dobânzii, ceea ce de obicei este un factor «bull» pentru activele riscante, inclusiv criptomonede.

Pe de altă parte, ea dezvăluie dezbaterile interne din Fed și evidențiază riscurile semnificative legate de oricare dintre calele posibile. O vânzare agresivă a balanței ar putea anula efectul scăderii ratelor. O eroare în previziuni ar putea declanșa o nouă criză.

Prin urmare, răspunsul corect la acest discurs nu este entuziasmul, ci o atenție sporită. Nu este atât un «prevestitor al unei noi strategii», cât mai degrabă o invitație la observare a modului în care se dezvoltă dezbaterile din interiorul Fed. Investitorii ar trebui să urmărească nu cuvintele unui singur lider, ci semnele formării unui nou consens în Comitet. Este acest consens, nu declarațiile individuale, care va determina în cele din urmă politica viitoare și direcția piețelor.