Președintele FRS Jerome Powell a discutat în detaliu despre bilanțul Băncii Centrale în discursul său din 14 octombrie 2025. Și nu a părut a fi o analiză plictisitoare a contabilității, ci mai degrabă o hartă a riscurilor actuale ale sistemului financiar. Bilanțul FRS este în centrul peisajului economic: nu este doar un ecou al măsurilor anterioare, ci un instrument activ pe care se știe și se dorește să se folosească.

La data de 8 octombrie, pasivul Fedului era de aproximativ 6,5 trilioane de dolari: 2,4 trilioane dolari în bancnote, aproximativ 3 trilioane dolari în rezerve bancare și aproximativ 0,8 trilioane dolari pe contul Ministerului Finanțelor (TGA). Pe partea activă — în principal Treasuries și MBS (Securitizări Hipotecare). Matematica simplă: când Fedul adaugă rezerve, schimbă compoziția acelor obligațiuni guvernamentale cu care economia se plătește în final.

De ce este important acest lucru? În 2020, când piețele s-au prăbușit, achizițiile de Treasuries și MBS au salvat lichiditatea pieței și au permis continuarea creditării. Aceste măsuri au fost o fel de asigurare — uneori costisitoare, dar în acel moment considerate justificate. În total, portofoliul a crescut cu trilioane, iar deși o parte din criticile actuale sunt justificate (în special în ceea ce privește impactul asupra pieței imobiliare), renunțarea la astfel de măsuri ar fi putut duce la consecințe mult mai grave.

Transformarea operațională cheie a ultimilor ani a fost regimul de rezerve ample. În contrast cu vechiul model cu „stocuri mici”, acum Fedul controlează rata nu prin ajustări fine ale volumului de rezerve, ci prin rate administrate (dobânda pe rezerve și RRP). Acest lucru a oferit libertate: de la iunie 2022, Fedul a redus bilanțul cu 2,2 trilioane de dolari, dar nu a pierdut controlul asupra ratelor. Practica a arătat: mărimea bilanțului nu mai este singurul dictator al disciplinii monetare.

Totuși, rezervele cedează teren: ultimele date arată o scădere puțin sub nivelul de 3 trilioane de dolari. Este un semnal — nu o catastrofă, dar un apel la atenție: piețele de finanțare pe termen scurt sunt sensibile la schimbările neașteptate ale lichidității. De aceea, Fedul intenționează să încheie „runoff” cu prudență, pentru a nu repeta stresurile din 2019 și a nu forța creșterea ratelor prin măsuri bruște.

Un alt aspect important este compoziția portofoliului. Powell subliniază că, pe termen lung, Fedul dorește să crească ponderea Treasuries și să reducă ponderea MBS. În practică, acest lucru arată ca o încercare de a simplifica bilanțul și de a reduce riscurile specifice legate de titlurile ipotecare. Dar în practică, trecerea trebuie să fie lină, pentru a nu „încălzi” piața ipotecară și a nu provoca creșterea ratelor ipotecare — iar acesta este tocmai canalul prin care bilanțul trebuie să influențeze direct economia reală.

În cele din urmă, condițiile macroeconomice fundamentale impun o abordare: PCE-ul de bază a rămas la 2,9% în august — peste obiectivul Fedului de 2% — iar piața muncii arată semne ale încetinirii dinamicii angajărilor. Acesta este cunoscutul „drum îngust” pe care îl urmează Fedul: să conțină inflația, fără să se împiedice de creșterea șomajului. Deciziile vor fi dependente de date, iar aici, probabil, nu există pași fără risc.

Bilanțul Fedului nu este un simplu registru contabil abstract, ci un factor real care influențează randamentele, lichiditatea și condițiile de creditare. Regimul de rezerve ample a oferit Banquei Centrale instrumente pentru o gestionare flexibilă, dar reducerea rezervelor și discuțiile privind schimbarea structurii portofoliului păstrează o zonă de risc. În combinație cu inflația inertă și o încetinire blândă a pieței muncii, aceasta înseamnă: urmăriți datele și comunicarea Fedului — acestea continuă să impună piața la fel de puternic ca ratele. Da, chiar și rândurile plictisitoare din bilanț pot aduce surprize pieței, și deseori destul de neplăcute.