Sen-J

2026年1月这轮金价拉升，很难再用“又一轮大牛市”之类的老词来概括。1月13日，伦敦现货金一度触及约4,636美元/盎司，刷新历史高位，这不是某只矿业股突然火了一把，也不是某个ETF爆款带来的短期泡沫，更像是一张全球货币体系的体检报告：法币正在系统性减值，而黄金被迫回到它本来就从未离开的“终局货币”位置上。
4,500美元更像是一个坐标，而不是目标价。它对应的是一段漫长的法币贬值轨迹，是对主权债务、制裁工具化、储备资产重排、链上金融兴起等一系列变化的集中定价。黄金并没有变成“更高级的资产”，只是这套以信用为锚的货币系统，正在失去可信度。
这篇文章不打算给出“未来目标价”，也不讨论短线交易技巧。换个视角看：在黄金已经重新被当作货币的世界里，投资者、机构和主权国家，各自站在怎样的位置，又在进行怎样的重新布局。

4,500美元不是“高位”，而是一张法币贬值的对照表
过去几十年，黄金的故事总是被讲成“通胀对冲”“避险资产”“利率反向资产”。现在看，这些标签都还对，但已经不够用了。从1971年尼克松宣布美元与黄金脱钩算起，美元对黄金的购买力已经蒸发了接近98%。所谓“4,500美元的新高”，其实更像是对这50多年信用扩张的一次迟到的补记账。
把全球货币供应量、央行资产负债表的膨胀速度拿出来和黄金存量做个简单对比，会发现另一个更刺眼的事实。如果仅用黄金覆盖全球基础货币（类似M0），一些机构给出的隐含金价，在4万到5万美元/盎司区间徘徊。如果尝试覆盖更广义的货币口径（接近M2），对应的理论金价会跳到十几万甚至更高。
一家大型资产管理机构测算，如果用黄金完全抵押当前全球基础货币，隐含金价大约在3万到4万美元一盎司之间。如果试图覆盖更宽的货币口径，数字就会一路飙升。对比之下，4,500美元看起来反而像是“再定价早期”的一个中途标记，而不是终点。说白了，当法币扩张走到今天这个量级，黄金的价格更多反映的是“法币保险费”有多贵，而不是黄金本身有多贵。
从定价驱动因素看，传统的“实际利率 + 汇率”框架，权重正在被几件事挤占。长期高企的财政赤字和债务滚动，让利率再高也难以恢复对主权信用的信任。央行持续净购金，把黄金从“投资组合里的一小块配置”变成资产负债表的底层锚。地缘冲突与制裁，把“存放在别人那里的储备”变成一种可以被冻结的特权，黄金这种不依赖对手方信用的资产自然抬头。
旧的货币定价模型已经失效，但新的模型还没完全建立，价格在这条模糊边界上来回试探。

法币失去“安全资产”地位的那条传导链
理解黄金回归货币职能，不能只盯着金价本身，还得从法币失格的路径看过去。过去几十年，美国国债一直被包装成“全球无风险利率”的锚——只要你持有美债，就等于拥有最安全的资产。但当债务与GDP比例跨过一个又一个心理红线（美国联邦债务/GDP已经稳定在120%上方）、新的财政法案不断加码赤字时，这个说法开始站不住脚。
法币失去“安全资产”地位，通常会经过三步：
第一步，是货币政策被财政绑架。利率决策不再是为了控制通胀，而是为了维持庞大债务的可持续。所谓真实收益率，很大程度上被通胀和金融压制吃掉。持有主权债的人，开始怀疑自己拿到的是“利息”，还是一张被通胀慢慢腐蚀的债权凭证。简单说，加息越来越像是“拖时间”，而不是“解决问题”。
第二步，是资产被武器化。2022年俄罗斯部分外汇储备被冻结，是一个分水岭。越来越多的国家意识到，存在别人那里的储备资产，可以在一夜之间被对手方“按暂停键”。这时，黄金的一个本质特征被重新想起：它不是谁的负债，不依赖任何结算系统，放在自己金库里就是真实的控制权。
第三步，是向实物资产的转向。当信用资产的违约风险和贬值风险双重上升时，央行和主权基金必须寻找另一套锚。黄金天然符合几个条件：全球共识、跨政权、历史长周期、无需对手方。于是，“配置一小部分黄金以分散风险”的旧逻辑，慢慢变成“用黄金重构整个资产负债表”的新逻辑。
这条传导链拉长后，会出现一个有趣的现象。当主权债务的安全性被怀疑时，利率再怎么调整，对黄金的压制力都在下降。甚至在某些阶段，“高利率 + 高金价”会同时出现——因为利率被解读为债务系统濒临失控的信号，而不是一种稳健的回报机会。

弱法币、比特币、强黄金锚：一个多层货币体系的雏形
很多人还在争论“比特币会不会取代黄金”，现实世界里的秩序变迁已经给出了另外一种答案：
不是取代，而是分工。
在4,500美元之后的世界里，一个三层结构正在形成。
最底层是强黄金锚，这是跨主权、跨体系的终局清算工具。央行的实物金储备，不再只是“多一个品种”，而是在与美债、欧债的权重对比中，逐渐向上爬。实物金回流本国金库的动作，也从象征性操作，变成对海外托管风险的实质对冲。2022年之后，德国、荷兰、匈牙利等欧洲国家陆续将存放在纽约联储和英格兰银行的黄金运回本国，就是最直接的信号。
中间一层是比特币等数字硬资产。它解决的是黄金在“跨境、即时、小额化”上的短板。比特币从边缘投机品，逐步被一些国家和机构纳入储备讨论，在资本管制严格、制裁压力巨大的场景下，扮演一种“可快速跨境转移的准储备”。萨尔瓦多把比特币列为法定货币，美国考虑建立国家比特币储备，这些动作都在说明一件事：数字硬资产正在被纳入主权资产负债表。
最上层是各国法币。法币在本地收入结算、税收缴纳、工资发放等场景里依然不可替代，但储值职能在弱化。它更像是一种被国家强制指定的计价单位，而不是财富终点。真正的储备，慢慢沉到黄金和部分数字资产那里。
这三层叠加在一起，就是一个“弱法币 + 比特币 + 强黄金锚”的混合货币体系。法币更多是表层接口，黄金是底层的资本支撑，比特币则是打通全球流动性的数字管道。

中央银行的“行动投票”：用资产负债表改写货币秩序
只看媒体的口头表态，会觉得“去美元化”“提升黄金储备”这些词已经被说了很多年，似乎有点审美疲劳。但从央行的实际操作看，这轮变化是实打实的：自2022年以来，官方购金量连续三年超过1,000吨，世界黄金协会的数据几乎年年刷新纪录。
连续几年超过千吨的官方购金量，本身就说明问题。价格越高，增持越刚性，说明这不是短期博弈，而是结构性再配置。持有黄金在很多央行资产负债表里的占比，已经追平甚至超过美债。更关键的是，部分国家开始更在意“金条在哪里”——托管地从海外金库回到本国，是对金融制裁风险的直接回应。
央行资产配置的变化，大致可以归纳出三条线索。从择时交易转向结构性增持：不再关心3,800还是4,200买入，而是要在未来几年内，把黄金比例提升到一个新常态。从纸面债权转向硬资产：美债的期限溢价上升，但信用吸引力在下降，黄金、部分大宗和战略资源股权，逐步被视为“货币主权的物理底座”。从“无差别外储”到“有敌对风险过滤的外储”：谁的资产可能在未来变成制裁工具，谁的资产就会被降配。
这背后是一场安静但深刻的权力重排。当官方储备的主角从“他国债务”转向“自己控制的实物”，传统意义上的货币霸权，就在一点点失去抓手。美元在全球外汇储备中的占比，从2000年左右的65%掉到现在大约40%左右，就是这场重排最直观的一条曲线。

高价不等于高供给：黄金货币化溢价的物理基础
很多人看到4,500美元，会本能地想到一个问题：“这么贵，矿工不会疯狂增产吗？”现实恰好相反，黄金供给侧的特点是：路径长、刚性强、资本决策极度谨慎。
从发现一个矿床，到真正开始出金，往往要6–10年时间。勘探、许可证、基础设施建设、环保审查，每一个环节都可能拖慢节奏。世界黄金协会的分析里反复强调：过去十多年，全球范围内对黄金勘探的资本开支本身就偏低，现在的高价，某种程度上是对那段“缺投入时代”的补课。
即便在高价环境下，矿业公司也未必愿意激进扩产。开采成本曲线整体上移，能源、环保、劳工要求把AISC（全维持成本，包括开采、加工、管理等所有运营成本）往上推。易采的高品位矿越来越少，新项目往往埋在更深或更偏的地方。董事会更愿意用分红和回购来回馈股东，而不是赌一个十年后的周期。2025年，Lundin Gold在4,000美元金价假设下的AISC指引已经达到1,110-1,170美元，成本压力可见一斑。
供应端的刚性，给了“黄金货币化溢价”一个坚固的物理底座。价格可以在短期内因为金融杠杆剧烈波动，但真正的矿产供给很难快速放大来稀释这部分溢价。
与此同时，需求结构在悄悄翻面。传统上由金饰和消费需求主导的市场，正在被官方与投资需求挤出。金饰体积在多个季度里持续下滑，高位价格把很多普通消费者挡在门外。官方金条与小面额金币则持续放量，零售投资者宁愿少买几克，也要攒一块真材实料的未来“保险”。工业需求在AI、电子等行业拉动下稳定增长，但金额占比仍有限。二级回收并没有出现想象中的“疯狂出货”，挺价心理和再涨预期，让很多持有者选择继续观望。
黄金越来越不像一种消费品，而更像一种只有少数人、少数机构和主权资本玩得起的货币筹码。

黄金作为“制裁防火墙”：能源、航道与区域金本位的雏形
在地缘冲突频发的几年里，黄金另一个古老的功能被重新激活：制裁防火墙。当某个国家突然发现，自己存在海外银行体系里的外储，可以在一纸行政命令下被冻结时，黄金的吸引力几乎是本能的——它没有SWIFT账户，不需要美元清算，也不在任何人的资产负债表里挂着一个“负债”标签。
几个关键趋势，正在推动黄金重新进入国际结算层。能源贸易的部分实物化，部分产油国尝试用黄金结算部分石油出口，或者通过“黄金换油”的双边安排，绕开美元中介。俄罗斯和伊朗在2025年实现了部分石油贸易的黄金定价与结算，加纳等非洲国家也通过“黄金换石油”计划，绕过了对美元储备的刚性需求。区域货币试验中，黄金被嵌入货币篮子。以金砖相关机制为例，2025年10月启动的“Unit”试点项目，黄金占比被设定为40%，目的就是为这套新货币设计添加一个全球认可的价值锚。航道冲突、制裁威胁，使得“以黄金作为最终清算手段”的讨论在更多双边谈判中出现，哪怕现在规模还不大，但方向已经确定。
更微妙的是黄金生产和储量分布的变化。
当一半以上的新增产量、接近一半的地下储备，集中在某几个政治联盟或合作框架之内时，这种“对黄金物理供应的掌控力”，本身就变成了一种金融武器，它可以被用来构筑非美元结算网络的底层支撑，也可以在极端情况下作为对外汇储备冻结的反制工具。

利率与黄金的关系，正在被重新书写
传统教科书里，黄金价格和实际利率是明显的反向关系：利率上升，持有黄金的机会成本变高，金价就应该跌；反之亦然。但过去几年，市场多次看到一种“违和感”：实际利率抬升，黄金不跌反涨；加息周期尾声，金价反而加速上行。
原因其实不复杂。当债务总量已经大到难以通过增长自然消化时，每一次加息，都可能被市场理解为“未来某个时间点不得不走向通胀或违约”的铺垫。换句话讲，高利率如果不能提升对主权债务的信任，只会强化一种预期——政府终究要靠贬值货币来化债。
在这种环境下，利率对黄金的定价作用，被信用溢价、地缘冲突、财政不可持续等因素所覆盖。
短期内，当然仍然会有“流动性紧缩→黄金被抛售”的被动时刻，比如保证金收紧、杠杆挤兑、ETF大额赎回。但这些更像是结构性上升过程中的噪音，而不是根本性反转。
另一个容易被忽略的变化，是黄金波动率本身。
随着金融化程度加深、链上黄金和衍生品丰富，黄金的波动不再是缓慢单边，而是带着高弹性的“台阶式”。这对投资者的要求从“拿住就行”，变成了“在剧烈波动中守住仓位，不被短期恐慌洗出去”。

链上黄金：把“沉睡的金条”接入 24/7 结算网络
传统黄金的一个致命短板，是流动性与可编程性。实物黄金适合长期储备，不适合频繁转移和切分。ETF、纸黄金在某些情况下又回到了“需要信任中介”的老路。
代币化黄金（PAXG、XAUT等）正是在这个缝隙里长出来的。它们的野心不是取代实物，而是给黄金加上一层“实时结算+金融编程”的外壳。
这层外壳，改变了几件事。实物对应的黄金托管，仍然在传统金库，但所有权可以在链上以秒级速度转移。最小单位可以被拆得很细，从几元钱对应的一小撮黄金开始，黄金从“只适合大额储备”变成可以参与部分零售支付与理财。通过DeFi协议，代币化黄金可以被用来质押、借贷、做市，本来“躺在金库里不生息”的黄金，有了收益曲线。到2025年底，代币化黄金领域市值已接近40亿美元，较2024年增长了三倍。
更有意思的是，链上黄金往往和美元稳定币形成一种“双锚组合”。黄金承担底层抵押和终局清算，稳定币承担日常交易中的计价与支付，整个体系运行在一套与传统银行系统平行甚至独立的结算网络上。
当然，这条路径也不是没有风险：合规、托管集中、发行透明度，任何一环出事，都会反噬整个赛道。但从趋势看，黄金已经不再只是“保险柜里的呆资产”，而是被接入了全球实时金融网络。

黄金和比特币：从“谁更像货币”的争论，走向“双货币组合”
黄金有6,000年的货币史，比特币才十几岁。但在过去几年，两者的关系已经从“对手盘”变成了“搭档”。
在极端情形下，持有黄金和持有比特币，对资本来说是两种完全不同的防御方式。黄金物理独立性极强，不依赖网络，适合做终极储备。比特币跨境传输几乎无摩擦，适合在资本管制环境下做应急流动性出口。黄金适合储存在金库里，用于大型清算和长期对冲。比特币适合在网络层频繁移动，对接交易所、DeFi、跨境支付。
对于部分主权国家而言，这两者甚至可以被构造为一个内部循环。用黄金与部分贸易伙伴结算，巩固“实物信用”。用比特币接入更广泛的数字资产和稳定币生态，获取一个不完全受西方金融体系控制的流动性池。在某些受制裁地区，比特币已成为直接与黄金挂钩的贸易中间结算工具。
对大型机构投资者来说，“黄金+比特币”的配置，正在从投机组合变成资产配置框架中的一个新模块。黄金提供长周期的抗通胀和抗制度风险，比特币提供高弹性的流动性对冲和潜在收益。二者一起，构成对法币贬值、金融压制、制裁风险的立体防御。

未来几年：不是“牛市还是熊市”，而是不同路径下的再定价速度
现在讨论“还能涨多少”其实没什么意思了。更实际的问题是：在不同的宏观走向里，黄金被重定价的速度会有多快，我们有没有时间慢慢反应。
可以用三种场景来粗略思考——不是精确预测，而是风险地图。
如果世界维持一种“慢性失血”的状态，通胀不高到失控，但始终压在目标上方；财政赤字没有爆炸，但也看不到削减的政治空间。在这种情况下，黄金更像是沿台阶慢慢往上走，央行购金稳定、需求结构持续货币化，偶尔回调，长期却难以下去。
如果爆发主权信用或金融体系的局部危机，某个大经济体的债务问题突然集中暴露，银行体系出现连锁挤兑，制裁升级、资本管制收紧。黄金和比特币可能出现非线性拉升，价格像一条被突然拉直的曲线，短时间内完成对多年风险积累的集中定价。
如果我们迎来一种“生产力奇迹”，AI、大规模自动化等技术不只是提升估值，而是真正压低了社会运行成本，财政状况好转，债务压力缓解，通胀回到可控区间。那么黄金很可能从当前高位缓慢回落一段，部分投资需求退潮，但供应端的僵硬会在更低价格构成新的支撑，长期货币锚的角色仍在，只是保险费暂时变便宜。
在任何一种场景下，有几项风险是需要长期挂在墙上的。激进的财政紧缩与暴力加息，一旦政治意外推动这种组合落地，黄金的短期溢价会被强行压缩。某些国家在自身债务危机中被迫抛售实物储备，可能触发短期的流动性踩踏。金融监管突然收紧，对链上黄金、稳定币与比特币的跨境流动进行严厉限制，会暂时切断黄金接入实时结算层的通道。在极端流动性紧缩时刻，黄金和比特币都可能被当作“可变现资产”一起抛售，出现短期正相关下跌——这在2020年已经被市场体验过一次。

当黄金已是货币，再谈“价格”意义有限
黄金突破4,500美元，是一次高调的价格事件，也是一次低调的货币秩序重排。当越来越多的央行、机构和个人，不再把黄金当作“大宗商品”，而是当作“无国界的终局抵押物”，我们讨论的重心就不该停留在“还能涨多少”“哪里是顶部”。

更现实的问题是：在持续的法币贬值环境下，如何合理搭配实物金、链上金与数字硬资产，让自己的资产负债表尽量站在重定价过程的“受益端”，而不是“被稀释端”。在波动性显著提升的新阶段，如何看待短期回撤、监管扰动、杠杆挤兑，把它们视为结构性趋势中的“噪音”，而不是仓促下车的理由。在一个多层货币体系逐步成形的过程中，如何看懂黄金、比特币与法币的职能分工，不再用单一资产的视角，去理解已经碎片化的全球货币世界。
当你承认黄金已经再次以货币的身份站在舞台中央时，“价格”本身反而变成了次要的。真正重要的，是你所持有的那部分黄金——无论在金库、在链上、还是在数字世界里的映射——在下一轮货币秩序调整中，能为你保留下多少真实的购买力，以及为你打开多少新的路径。

引言：货币价值的悖论
一张绿色的纸，生产成本不到10美分，却能换取全世界的商品和服务。这就是现代货币体系的悖论。
当我们讨论稳定币时，首先要回答一个更基础的问题：为什么一张纸能成为全球储备货币？为什么全世界都愿意接受美元，即使它本身没有任何商品价值？
要理解稳定币为什么有价值，必须先理解美元为什么有价值。因为稳定币——尤其是美元锚定的稳定币——本质上是在区块链上复制和延伸美元的信用机制。理解美元的价值基础，不仅关乎我们对现代货币体系的理解，更是理解稳定币价值逻辑的起点。

人类使用过的货币形态大致经历了三个阶段：商品货币（如贝壳、粮食）、金属货币（如金币、银币）、信用货币（如纸币、数字货币）。每一次演进，都是货币价值来源的重新定义。美元是信用货币的典型代表，其价值基础已经彻底脱离了物理世界的约束，转而建立在社会共识和制度之上。
当经济活动规模突破物理货币的供给限制时，人类社会必须寻找更具弹性的价值载体。信用货币应运而生，它用"信任"替代了"重量"，用"制度"替代了"稀缺性"。
但信任不是免费的，也不是永恒的。美元能够维持其全球地位，背后是一套复杂的信用支撑体系。理解这套体系，就是理解现代货币体系的运行逻辑，也是理解稳定币如何在数字世界中重建信任机制的前提。
那么，这套信用支撑体系是如何建立的？需要从法币的本质说起。
法币的本质与信任机制
货币的价值来源有三个层次：商品价值、交换价值、信用价值。美元作为法币，已经彻底脱离了商品价值，完全建立在信用价值之上。这是货币演化史上的一个重要转折点。
货币的演进史，是对"价值载体"的不断抽象化过程。早期的贝壳、粮食、牲畜，既是货币，也是实际可用的商品。到了黄金、白银等贵金属，虽然也有工业用途，但作为货币的价值主要来源于稀缺性和可分割性。再到纸币和数字货币，货币本身几乎没有商品价值，其价值完全依赖于发行者的信用。
美元的历史轨迹，就是这一演进过程的缩影。
1879-1933年，美元与黄金固定兑换，1盎司黄金=20.67美元，价值仍然有黄金作为物理支撑。
1944-1971年，布雷顿森林体系建立，美元与黄金挂钩（35美元=1盎司黄金），其他货币与美元挂钩，美元开始成为全球货币体系的中心，但黄金仍然是最终的锚定物。
1971年至今，尼克松关闭黄金窗口，美元与黄金彻底脱钩，价值完全建立在信用之上，没有任何物理支撑。
有意思的是，尽管现代货币体系已进入法币时代，但历史的惯性依然在制度设计中留下了深刻烙印。在布雷顿森林体系下，全球货币权威持有大量黄金储备，这一现象被称为"布雷顿森林黄金之谜"。当时，除了美国之外，其他国家并没有法律义务持有黄金，但各国央行仍表现出强烈的黄金持有倾向。这种行为是由中央银行家的制度记忆和持久习惯驱动的，反映了从金本位时代继承而来的对物理资产的原始信任。
信用货币的核心是"信任"，但信任不是无条件的。它需要一套机制来建立和维持：法律强制是基础，制度保障提供可靠性，历史表现强化信任，网络效应形成正反馈循环。
对美元而言，这种信任已经超越了单一国家的法律强制，扩展到了全球市场。作为全球储备货币，美元获得了全球性的信任。这种信任，是美元霸权的基础，也是理解稳定币价值逻辑的关键。

美元霸权的建立过程
美元能够成为全球储备货币，并非一蹴而就，而是一个历史过程。理解这个过程，有助于理解美元信用的来源，以及稳定币如何在数字世界中复制美元的信用机制。这个过程并非一帆风顺。
1879年，美国正式采用金本位制，美元与黄金固定兑换。第一次世界大战期间，欧洲各国大量消耗黄金储备，而美国是战争物资的主要供应国，积累了大量的黄金。到战争结束时，美国已经成为全球最大的黄金持有国。
1944年7月，44个国家的代表在新罕布什尔州的布雷顿森林召开会议，重建战后国际货币体系。当时，美国拥有全球约75%的黄金储备，GDP占全球的50%以上，是唯一有能力支撑全球货币体系的国家。
布雷顿森林体系建立了一个"双挂钩"机制：美元与黄金挂钩（35美元=1盎司黄金），美国承诺随时按此价格兑换黄金；其他货币与美元挂钩，各国货币与美元保持固定汇率。双挂钩机制让美元成为全球货币体系的中心，美元成为了"世界货币"。
但布雷顿森林体系在结构上存在一个根本性问题：特里芬悖论。为了向世界提供足够的流动性，美国必须持续输出美元、制造贸易逆差。但逆差的累积，又会侵蚀美元与黄金挂钩的可信度。当世界对美元的信任超过美国黄金储备的支撑能力时，体系就会崩溃。
在越南战争中美国财政赤字大幅增加。贸易逆差持续扩大，美元大量外流。各国央行开始用美元兑换黄金，美国黄金储备快速下降——从1944年的约2万吨，下降到1971年的约8000吨。
美国既要向世界提供足够的美元流动性，又要维持美元与黄金的兑换承诺。但这两个目标在长期内是矛盾的。当矛盾激化到无法调和时，美国选择了放弃黄金锚定。
1971年8月15日，尼克松总统单方面宣布关闭"黄金窗口"，停止美元与黄金的兑换。这是现代货币史上最重要的转折点之一。
尼克松冲击标志着人类历史上第一次彻底"脱离金属货币"。从这一刻起，美元——以及所有主要货币——都成为了纯粹的信用货币，没有任何物理支撑。
美元与黄金脱钩后，面临一个关键问题：如何维持全球对美元的需求？如果没有足够的美元需求，美元的价值就会崩溃。
美国找到了新的锚定点：石油。1973年，OPEC（石油输出国组织）宣布石油禁运，导致全球油价暴涨。美国抓住这个机会，于1974年与沙特阿拉伯达成了一系列关键协议：石油贸易必须用美元结算。

石油美元循环机制是这样的：各国需要用美元购买石油；产油国获得大量美元收入；这些美元回流美国，购买美债等金融资产。
美国用这些资金维持全球军事存在和金融体系。循环往复，形成稳定的美元需求。
石油美元机制将美元的价值与人类经济的命脉——能源紧密绑定。只要全球需要石油，各国就必须储备美元。通过石油美元机制，美国实现了将本国货币的需求从国内法律强制扩展到全球经济活动的刚性约束。
石油美元体系不仅仅是经济协议，更是地缘政治的产物。美国通过军事力量保护产油国，产油国用美元结算作为回报。相互依赖，强化了美元的地位。
实际上，美元霸权的维持，离不开美国的军事力量。这是现代国际货币体系的必然逻辑。美国拥有11个航母战斗群，在全球140多个国家有军事基地。军事存在，不仅保护了美国的全球利益，也保护了以美元为中心的全球金融体系。
全球最重要的贸易通道——马六甲海峡、霍尔木兹海峡、苏伊士运河等——都在美国海军的保护之下。军事保护，确保了全球贸易的畅通，也确保了美元作为贸易结算货币的地位。
纽约、伦敦、东京等全球金融中心，都在美国的军事保护伞之下让全球资本愿意在这些中心聚集，使用美元进行交易。
美国的军事威慑力，让任何挑战美元地位的行为都面临巨大风险。威慑虽然不是直接的，但确实为美元信用提供了最后的保障。
美元信用的三大支柱
美元能够维持全球储备货币地位，依靠的是一个复杂的支撑体系。体系可以概括为三大支柱：政府信用、经济实力、金融体系。每一根支柱都不可或缺，共同构成了美元信用的基础。
政府信用是法币价值的基础。美国政府的信用主要体现在美债市场。
美国国债市场是全球规模最大、流动性最好的主权债券市场，到2024年其总规模已超过27万亿美元。美债不仅是各国的核心储备资产，更是全球金融市场的定价锚。持有美元就拥有了购买美债的权利，进而获得相对稳定的利息收益和极高的资产安全性。
美国的三权分立制度、法治传统、民主选举等政治安排，为政府信用提供了制度保障。虽然政治斗争激烈，但制度框架相对稳定，这让国际社会对美国政府的长期偿债能力有信心。虽然美国历史上曾经暂停过黄金兑换，但从未在债务上真正违约。历史记录，强化了市场对美元作为"无风险资产"的共识。
美国的法治传统，特别是对私有财产权的保护，让全球资本愿意在美国投资，使用美元进行交易。因为资本相信，在美国的财产权会受到法律保护。美债市场的深度和流动性，是美元作为全球储备货币的重要支撑。
经济实力是货币信用的物质基础。经济越强大，货币的信用就越稳固。
美国GDP占全球的约25%，虽然占比在下降，但仍然是全球最大的单一经济体。经济规模，为美元提供了巨大的使用场景和价值支撑。
硅谷的科技公司、华尔街的金融机构，代表了全球科技和金融创新的前沿。美元不仅是支付手段，更是科技创新与金融创新的结算语言。美国在科技、金融、军工等关键产业具有全球领先优势，这些产业不仅创造了巨大的经济价值，也让美国在全球产业链中占据关键位置，强化了美元的地位。
美国经济在历次危机中表现出较强的恢复能力。2008年金融危机后，美国经济率先复苏；2020年疫情冲击后，美国经济也表现出较强的韧性。经济韧性，让市场对美元长期价值有信心。经济实力和创新网络，为美元提供了持续的价值支撑。
美元的霸权地位不仅取决于"谁在使用"，更取决于"如何流通"。美国构建了一套极其高效且难以逾越的金融基础设施。
SWIFT作为消息传递平台，连接了全球1.1万家金融机构，是全球金融通讯标准与跨境支付指令传递的核心。CHIPS作为私营清算系统，日均处理价值达1.9万亿美元，在美元跨境清算中提供29:1的极高流动性效率。Fedwire是央行的实时全额结算系统，日均处理价值达4.5万亿美元，为大额支付提供即时终局性。
SWIFT在2025年的统计显示，美元在全球支付中的份额保持在47%以上，在排除欧元区内部交易的国际支付中更是高达58.8%。极高的网络效应形成了强大的路径依赖：转换到另一种货币不仅需要更换定价体系，更需要重建与之配套的、具有同等效率的清算网络。
纽约是全球最大的金融中心，拥有全球最深的资本市场。全球资本在这里聚集、交易、配置，美元是这一切的基础货币。美联储的货币政策，不仅影响美国经济，也影响全球经济。当美联储加息或降息时，全球资本流动都会受到影响，让美元成为全球资产定价的基准。
美国拥有全球最深、最广的金融市场。从股票、债券，到衍生品、商品期货，各种金融产品应有尽有。产品深度，让持有美元可以投资各种资产，获得收益，这进一步强化了美元的价值。金融基础设施的深度和广度，形成了美元难以被替代的竞争优势。
除了这三大支柱，军事力量是美元信用的隐形保障。它虽然不是直接的信用来源，但为其他三大支柱提供了安全保障：保护全球贸易路线，确保美元贸易结算货币的流通畅通；保护金融中心安全，为全球资本提供安全环境；提供威慑力，让任何挑战美元地位的行为都面临巨大风险。

法币价值的深层逻辑：网络效应与路径依赖
美元信用的三大支柱解释了美元为什么有价值，但法币价值的深层逻辑还不止这些。这个逻辑，也能解释为什么稳定币——美元的数字化延伸——会有价值。
货币价值的核心是"接受度"。越多人接受一种货币，货币的价值就越高。这就是网络效应的来源。
当一种货币被更多人使用时，能够用该货币购买的商品和服务就越多，货币的实用性就越强。实用性越强，就越多人愿意使用，形成正反馈循环。
一旦一种货币成为主导货币，就很难被替代。因为转换成本很高：需要改变定价体系、更新支付系统、重新建立信任。路径依赖，让主导货币的地位更加稳固。
从美元转向其他货币，需要承担巨大的转换成本。这不仅包括技术成本（更新系统），还包括学习成本（理解新货币）、风险成本（新货币的不确定性）。转换成本，让市场倾向于继续使用美元。
美元作为全球储备货币，已经形成了强大的网络效应。全球80%以上的国际贸易用美元结算，60%以上的外汇储备是美元。网络效应和路径依赖，让美元的地位难以被撼动。
当然，维持美元霸权不是免费的，美国需要承担巨大的成本。美国军费开支占全球军费总额的约40%，每年超过7000亿美元。这些开支，很大一部分用于保护全球贸易路线和金融中心，为美元霸权提供安全保障。
为了向世界提供美元流动性，美国必须持续制造贸易逆差。美国需要用真实的商品和服务，换取其他国家持有的美元。"逆差"，实际上是美国维持美元霸权的成本。
维护华尔街、清算系统等金融基础设施，需要巨大的投入。这些投入，确保了美元的高效流通，但也需要持续的成本。
这些成本虽然巨大，但相比美元霸权带来的收益（如铸币税、金融主导权等），仍然是值得的。这也解释了为什么美国愿意承担这些成本来维持美元地位。
但美元霸权面临新的挑战：数字世界的货币需求。当全球经济活动越来越多地发生在区块链上时，美元如何在数字世界中保持其地位？答案是稳定币。

稳定币：美元信用在数字维度的扩张
理解了美元的价值基础，稳定币在数字世界中如何复制和延伸这种信用机制就清晰了。在区块链生态中，稳定币扮演着补全加密经济货币闭环的关键角色。它们通常通过1:1锚定美元，将传统美元的信用价值引入数字世界。截至2025年11月，全球稳定币流通量已达到约3043.6亿美元，成为支撑日常结算流的重要基石。
稳定币并非单纯的数字代币，而是美元信用的数字化延伸。当用户持有USDT或USDC时，他们持有的是某种形式的"链上美元债"，其价值由发行方持有的美元抵押品支撑。
为了维持1:1的汇率稳定性，领先的稳定币发行商建立了极其稳健的资产负债表，其主要构成部分是高质量流动资产。Tether在2025年第三季度的美债总敞口约1350亿美元，还持有约99亿美元的比特币和约129亿美元的贵金属（黄金），超额储备约68亿美元，维持1:1以上足额担保。Circle在2025年11月的美债总敞口约682亿美元（含回购），现金及存款约96亿美元（存放在系统重要性银行），逆回购协议约497亿美元，维持1:1以上足额担保。
Tether在2025年第三季度的报告显示，其美债敞口已使其成为全球第17大美债持有者，超过了韩国等主权国家。而Circle则表现出更强的合规倾向，将其大部分储备置于受监管的隔夜逆回购协议和顶级银行存款中。
这些稳健的储备资产，让稳定币具备了快速渗透跨境支付市场的能力。传统代理行模式存在结构性低效，稳定币正好解决了这个问题。
传统SWIFT跨境汇款通常需要1至5个工作日，涉及多级代理行的账务核对。相比之下，基于Solana或以太坊Layer 2的稳定币转账可在几秒至几分钟内完成，且提供24/7的全天候服务。传统模式下的跨境支付，中转行费用、汇率点差以及操作成本往往合计占交易金额的3%至5%，小额汇款甚至更高。稳定币转账的链上费用往往微乎其微（如Solana低至$0.01），综合成本通常能降低70%以上。
每一笔稳定币转账都在链上可查，消除了"资金在途"的不确定性。同时，通过智能合约实现的自动结算、托管和条件支付，为企业财务管理提供了前所未有的灵活性。
稳定币从边缘走向主流的标志是监管体系的完善。2025年，美国通过了《GENIUS法案》（支付稳定币法案），这一立法的颁布彻底改变了行业的游戏规则。
法案规定，合规的支付稳定币发行者必须维持1:1的准备金，且准备金资产被严格限定在美债、物理现金、受保存款、特定回购协议以及美联储存款准备金范围内。
监管框架将稳定币发行商纳入了"窄银行"的范畴，增强了系统的稳健性。
随着规则的明晰，传统金融机构开始大规模入场。2025年，全球约80%的司法管辖区宣布了新的数字资产计划，金融机构开始将公共区块链视为合规的结算层。
稳定币不再被视为对金融稳定的威胁，而是被视为维护美元影响力的工具。通过将稳定币准备金锁定在美债中，美国政府通过私人部门在全球范围内为美债创造了新的刚性需求。
这背后还有一个更深层的问题。在纯信用货币时代，特里芬悖论演变为"特里芬2.0"：全球对担保物"安全资产"（主要是美债）的需求增长，远超美国经济在不危及财政可持续性的情况下提供这些资产的能力。稳定币的兴起在一定程度上缓解了这一矛盾。
稳定币发行商是美债的"非自由裁量"买家，为短期国债提供了稳定的需求。根据美联储官员在2025年11月的演讲，稳定币通过吸引非美国境外的购买者，降低了美国政府的融资成本。稳定币发行商在2024年底持有约1660亿美元美债，预计到2025年底将达到2500-5000亿美元，成为短期美债的重要边际买家。
相比之下，主要央行储备约7.5万亿美元，相对稳定或微降，这些是长期储备资产，对短期流动性贡献有限。货币市场基金约6万亿美元，持续增长，与稳定币在短期工具中存在竞争关系。
在稳定币机制下，稳定币不仅仅是货币，它们成为了美债的数字化流通工具，极大地提高了美元债作为全球抵押品的周转效率。

结论：从一张纸到一串代码
回到开头的悖论：一张绿色的纸，生产成本不到10美分，却能换取全世界的商品和服务。答案是"接受度"。
美元的价值来自"接受度"，而非商品价值。当全世界都接受美元时，美元就有了价值。这种接受度，建立在政府信用、经济实力、金融体系三大支柱之上，通过历史进程逐步建立，通过网络效应和路径依赖得以维持。
稳定币的价值，同样来自"接受度"。美元锚定的稳定币（如USDT、USDC），在区块链上复制美元的信用机制。它们通过1:1锚定美元资产，继承了美元的信用价值。当我们持有USDT时，我们持有的是"链上的美元"，其价值来源于美元的信用基础。
但稳定币不仅仅是美元的简单复制。通过区块链技术，稳定币实现了更高效的流通方式：24/7运行、跨境无阻、低手续费、点对点转账。技术优势，让稳定币在数字世界中具有了独特的价值。
美元的价值已从物理锚（黄金）转向了地缘锚（石油），再转向了今日的技术锚（稳定币与链上信用）。稳定币在2025年的合规化，标志着美元完成了从主权工具向全球数字公共产品的转型。

说到底，如果我们不理解为什么一张纸能成为全球储备货币，就无法真正理解为什么一串代码（稳定币）能够在数字世界中承载价值。两者背后的逻辑是相通的：都是"信任"和"接受度"的产物，都依赖于网络效应和路径依赖。
在接下来的文章中，我们将深入探讨稳定币如何补全加密经济的货币闭环，如何改变全球支付格局，如何重塑货币观念。但所有这些讨论，都建立在一个基础上：稳定币是美元信用的数字化延伸，其价值逻辑与美元一脉相承。
理解了这一点，现代货币体系的逻辑就清楚了。

Când așezăm aurul, dolari, stablecoin-uri și bitcoin împreună, observăm că ele se află pe diferite noduri ale aceleași căi evolutive. Punctul de plecare al acestei căi este raritatea din lumea fizică, trecând prin abstractizarea creditului național, iar punctul final indică algoritmi și consensul comunității. Atunci, ce rol joacă aceste forme pe lungul lanțului evolutiv al monedei umane? Ne vor împinge în cele din urmă către un final de ce fel?

Legea supremă a evoluției monedei și descentralizarea consensului.
Esenta monedei este consensul, iar consensul devine descentralizat.
Moneda, în esența sa, nu este un anumit entitate fizică sau un decret guvernamental, ci este un mecanism de consens acceptat de societatea umană pentru a reduce costurile de tranzacție, a stabili încredere și a transmite valoare. Banii pe care îi folosim zilnic, bancnotele, cardurile bancare, digitalele din telefoanele noastre, sunt toate un acord de tipul „toată lumea este dispusă să accepte”.

În ultimii doi ani, au apărut multe proiecte RWA, dar cele care pot fi realizate la scară largă și care sunt dispuse să fie „îmbrățișate pozitiv” de bilanțurile instituțiilor sunt, de fapt, puține. Obstacolele nu sunt adesea la nivel tehnic, ci în legătură cu custodia, finalitatea de decontare, trasabilitatea legală și alte aspecte instituționale care sunt cele mai costisitoare și cele mai neclare.
Autoritatea Monetară din Singapore (MAS) a lansat recent un întreg set de cadre de ghidare RWA, încercând să deschidă acest „black box” instituțional, transformând riscurile legale imprevizibile în costuri de conformitate bugetabile și gestionabile.
În jurul acestui cadru, voi analiza pe rând contextul politic și calea de reglementare, precum și modul în care câteva documente cheie sunt implementate concret, și voi discuta în continuare ce înseamnă acest lucru pentru emitent, instituțiile de custodie și investitorii instituționali, precum și unde ar putea fi plafonul acestei căi sub constrângerile globale de reglementare și reguli de capital.

Moneda este protocolul de bază al funcționării societății umane, nu este doar un mijloc de schimb, ci și cel mai profund mecanism de putere din cadrul organizației sociale. Istoria a dovedit de nenumărate ori: dreptul de emitere a monedei este cea mai ascunsă și cea mai puternică putere din istoria umană; cine deține acest drept, acela poate obține prima putere de cumpărare și poate influența ordinea economică și chiar harta politică.
Cine controlează moneda, acela controlează viitorul, o nouă competiție a început. Iar blockchain-ul nu vrea să elimine moneda, ci să democratizeze dreptul de emitere a monedei - să permită algoritmilor să înlocuiască unele funcții ale băncilor centrale, să permită instituțiilor private să conteste emisiunea națională, să permită comunităților să înlocuiască elita în guvernanță. Nu este doar o evoluție tehnologică, ci o redefinire a puterii: de la epoca aurului cu raritate naturală, la epoca monedei legale cu monopolul național, până la epoca blockchain-ului cu auto-guvernanță algoritmică, puterea monetară se întoarce de la o centralizare extremă la o rețea distribuită.

Avantajul principal al tehnologiei blockchain constă în mecanismul său de registru descentralizat și transparent, care asigură că sistemul poate menține un nivel ridicat de auditabilitate și integritate a tranzacțiilor fără a necesita încrederea în intermediari terți. Totuși, designul transparenței are și limitările sale, sacrificând implicit intimitatea financiară a utilizatorilor. Pe blockchain-urile publice, fiecare tranzacție, fiecare sold de adresă și istoricul acestora sunt înregistrate permanent și vizibile pentru toți.
Pentru indivizi, lipsa intimității înseamnă că obiceiurile de consum, sursele de venit, portofoliile și chiar rețelele interumane pot fi analizate pe blockchain. În lumea reală, expunerea completă a informațiilor financiare poate aduce dezavantaje în competiția comercială și poate duce la riscuri de securitate, cum ar fi șantajul direcționat împotriva persoanelor cu o valoare netă mare. Căutarea intimității nu este doar pentru a evita reglementările, ci provine dintr-o necesitate fundamentală de control asupra informațiilor financiare, ceea ce este esențial pentru protejarea securității bunurilor personale și a secretelor comerciale.

Introducere: Momentul istoric al aurului digital și contextul macroeconomic
Aur, ca cel mai vechi mijloc de păstrare a valorii în istoria umanității, a intrat într-o nouă fereastră strategică din cauza turbulențelor sistemului financiar global. Creșterea riscurilor geopolitice, supraîndatorarea suverană și tendința de „de-dollarizare” au determinat băncile centrale să reconsidere aurul ca instrument de politică. În ultimele nouă trimestre, băncile centrale au continuat să achiziționeze net aur, mutându-l de la statutul său tradițional de „activ de refugiu” către „rezervă activă”, iar această serie de acțiuni indică un singur semnal: reconstrucția următoarei ordini monetare a început să se desfășoare în culise.

Aurul este considerat „cel mai standardizat activ de refugiu”, dar odată ce este transferat transfrontalier, acesta va fi tras într-un labirint de costuri mari din cauza diferitelor standarde ale coffrelor, logisticii îndelungate și verificărilor repetate. De exemplu, transportul barelor de aur din Londra către Shanghai: trebuie să treacă prin transporturi de securitate specializate, asigurări costisitoare și proceduri vamale, precum și zile sau chiar săptămâni de timp de tranzit, și trebuie să suporte costurile de diferență de preț pe piață și verificările la sosire. Din punct de vedere al caracteristicilor naturale, barele de aur cu o puritate de 99.99% sunt interschimbabile la nivel global, totuși lanțul de tranzacționare este constrâns de mișcarea fizică și de barierele de reglementare, iar standardizarea rămâne întotdeauna pe hârtie.
Finanțele moderne sunt eficiente datorită faptului că activele sunt interschimbabile, divizibile, au reguli uniforme și transparență informațională. Aurul, în era standardului de aur, a fost institutionalizat prin rețeaua băncilor centrale, dar după decuplarea din 1971, cadrul unificat s-a destrămat, iar aurul a revenit la statutul de bun obișnuit supus constrângerilor fizice și de reglementare.

În 2025, achizițiile nete de aur ale băncilor centrale globale depășesc pentru al treilea an consecutiv o mie de tone, iar prețul aurului crește cu peste 50%. În același timp, valoarea de piață a bitcoin-ului depășește 2.3 trilioane de dolari, depășind argintul și Saudi Aramco. Două active din epoci diferite, comparate repetat pe aceeași piață.
Aurul este consensul valoric care a durat cinci mii de ani pentru omenire, fiind recunoscut ca activul suprem atât în istoria înregistrată, cât și în băncile centrale moderne. Pe de altă parte, există moneda criptografică nativă, care a apărut doar în urmă cu 16 ani, bazându-se pe cod și algoritmi pentru a remodela structura de încredere.
Ele se luptă pentru același rol: instrument de stocare a valorii non-suverane.

În 2025, performanța prețului aurului pe piața spot este impresionantă. Pe 7 noiembrie a atins un maxim istoric, iar prețul actual este cu 49.04% mai mare decât acum un an. Această creștere a făcut ca mulți investitori să fie atât entuziasmați, cât și îngrijorați - entuziasmați de creșterea activelor, îngrijorați de: va continua aurul să crească? Există o bulă în aur?
În ultimele zile, tot mai mulți prieteni și investitori mă întreabă această întrebare: în logica investițiilor, orice activ care a crescut mult va avea o corecție. Dar după o analiză aprofundată, pentru aur, putem da un răspuns clar: piața de taur a aurului a început deja și este posibil să fie abia la început.

Complexitatea economiei globale și ascensiunea monedelor de credit internațional
Odată cu accelerarea procesului de globalizare în a doua jumătate a secolului XX, volumul comerțului internațional și al fluxurilor de capital transfrontaliere a atins niveluri fără precedent. Economia globală din ce în ce mai complexă impune cerințe stricte sistemului monetar internațional: este nevoie de un instrument de decontare și rezervă universal, cu eficiență ridicată, lichiditate extremă și costuri de tranzacție scăzute. Formele tradiționale de decontare monetară se dovedesc a fi inadecvate în fața provocărilor aduse de globalizare. Expansiunea activităților economice necesită ajustări flexibile ale ofertei monetare, iar orice sistem monetar supus constrângerilor ofertei de bunuri fizice este sortit să nu răspundă acestei cerințe structurale.

Introducere: RWA - un pod între două lumi
În mai 2025, valoarea totală blocată pe piața RWA a depășit $22.45B, crescând cu 9.33% în ultimele 30 de zile. Fondul BUIDL de la BlackRock operează pe șapte blockchain-uri, gestionând active în valoare de $2.85B. Proiectele conduse de instituții precum Ondo Finance și Flux Finance tokenizează active tradiționale precum obligațiunile guvernamentale ale SUA, imobiliarele și obligațiunile, aducându-le pe blockchain.
Dar în spatele acestei prosperități, o problemă începe să apară: valoarea de bază a RWA nu a fost pe deplin eliberată. Deși dimensiunea pieței se extinde rapid, modelul de creștere rămâne puternic centralizat și permisiv.

Pe 15 august 1971, președintele american Nixon a anunțat la televizor suspendarea schimbului direct dintre dolar și aur. Ulterior, această decizie a fost numită "șocul Nixon".
Dintr-o perspectivă superficială, aceasta ar trebui să fie o veste proastă pentru aur. A pierdut statutul de garanție finală a sistemului monetar global, iar teoretic, aurul ar trebui să se deprecieze. Dar ceea ce s-a întâmplat ulterior a fost complet opus. După o jumătate de secol, prețul aurului a crescut de la 35 de dolari pe uncie la peste 4000 de dolari, cu o creștere de peste 100 de ori.

Această aparentă contradicție ascunde o schimbare fundamentală în logica valorii aurului. Aurul nu mai este un activ monetar restricționat de un sistem de putere centralizată, ci s-a transformat într-un activ monetar independent. Nu mai are nevoie de susținerea guvernului, ci, dimpotrivă, a câștigat libertate prin pierderea acestei susțineri.

Introducere: două sisteme, se unesc într-o infrastructură comună
Dacă privim AI-ul și blockchain-ul separat, este ușor să ne concentrăm pe problemele fiecăruia; dar dacă le așezăm într-un singur grafic de sistem, problemele și răspunsurile se vor alinia reciproc. AI-ul are nevoie de suveranitate a datelor și de calcul verificabil, blockchain-ul are nevoie de decizii inteligente și de salturi de performanță, iar lacunele dintre cele două se completează perfect.
EVM-ul tradițional de tip serial este dificil de adaptat pentru aplicațiile AI cu interacțiuni inteligente; iar fără o distribuție deschisă și verificabilă pe lanț, datele și puterea de calcul ale AI-ului vor reveni la centralizare. EVM+AI paralelizat nu este doar „o adunare a două tehnologii”, ci o reconstrucție a bazei economiei digitale: paralelizarea modelului de execuție, inteligența modelului de decizie, programabilitatea distribuției valorii.

Piețele financiare tradiționale au avut întotdeauna fricțiuni structurale. Securitizarea T+2 face ca fondurile să fie blocate cu două zile suplimentare, iar intermediarii multipli cresc costurile tranzacțiilor, în timp ce restricțiile regionale împiedică alocarea globală a activelor. Aceste fricțiuni par mici, dar acumulate devin o problemă mare.
Apariția RWA schimbă fundamental acest peisaj. Până în trimestrul III din 2025, valoarea totală a activelor tokenizate RWA a depășit deja 30 de miliarde de dolari, fiind în principal alimentată de creditul privat (aproximativ 17 miliarde de dolari) și de titlurile de stat americane (aproximativ 7,3 miliarde de dolari). Potrivit prognozelor băncii Standard Chartered, până în 2028, valoarea totală a pieței RWA, excluzând monedele stabile, ar putea ajunge la 2 trilioane de dolari, ceea ce înseamnă că în următorii trei ani RWA va crește de peste 57 de ori.

Ecosistemul Web3 a realizat un salt tehnologic în ultimii zece ani, dar la nivel financiar este în continuare restricționat de două probleme structurale: activele criptografice native lipsesc de venituri intrinseci sustenabile și, comparativ cu piețele financiare globale, dimensiunea totală a activelor este limitată. Aceste două probleme sunt interconectate și împiedică Web3 să treacă de la un "market de nișă" extrem de speculativ la o infrastructură financiară "mainstream" stabilă și accesibilă.
În finanțele tradiționale, fie că este vorba despre obligațiuni, acțiuni sau imobiliare, valoarea activelor se bazează pe capacitatea de a genera fluxuri de numerar în mod continuu. Obligațiunile au dobândă, acțiunile au dividende, iar imobilele au chirii. Cu toate acestea, în lumea Web3, majoritatea token-urilor native, inclusiv BTC, nu generează fluxuri de numerar. Veniturile lor depind în principal de fluctuațiile de preț și de stimulentele prin inflația token-urilor. Această modalitate de generare a veniturilor are o sustenabilitate scăzută și o volatilitate ridicată.

Privind înapoi din perspectiva secolului XXI, este greu de imaginat cât de strălucitor era argintul în lumea monetară. În timpul dinastiilor Ming și Qing, timp de sute de ani, argintul a fost practic sângele economiei chineze. Străinii veneau cu dolari de argint în China pentru a cumpăra mătase, porțelan, ceai, iar guvernul colecta taxe în argint, iar oamenii de rând făceau afaceri tot cu argint. În acele vremuri, poziția argintului ca monedă nu era cu mult inferioară aurului.
Această situație nu a putut continua. La sfârșitul secolului al XIX-lea, poziția argintului în sistemul monetar internațional a început să scadă rapid. Când în 1935 China a fost forțată să renunțe la standardul argintului, epoca în care argintul era moneda principală s-a încheiat. Aurul, pe de altă parte, a continuat să crească și a devenit singurul metal prețios care a păstrat încă semnificația simbolică a monedei.

În 2023, pe platforma Maple Finance, o tranzacție a avut loc, o instituție dorea să cumpere 50.000 de dolari în tokenuri imobiliare. La început părea ușor - fiecare lanț avea bazine de lichiditate, iar prețurile erau rezonabile. Totuși, a apărut o problemă: aceste tokenuri erau dispersate pe cinci blockchainuri diferite. Fie trebuia să fie împărțite în zece tranzacții mai mici, fie să aștepte o fereastră de timp a podului între lanțuri.
Fiecare alegere înseamnă costuri mai mari și o așteptare mai lungă.
Aceasta este cea mai directă problemă după tokenizarea RWA: lichiditatea.
Tokenizarea imobiliarelor, obligațiunilor sau a artei nu este o sarcină dificilă, dificultatea constă în a le face să fie tranzacționate cu aceeași fluiditate ca activele tradiționale. Activele sunt dispersate pe diferite lanțuri, tranzacțiile se desfășoară pe platforme diferite, iar descoperirea prețurilor are loc în bazine izolate. Este aceasta o defectiune? Cert nu este. Cel mult este un efect secundar al ecosistemului multi-lanț. Pe Ethereum există o mulțime de stablecoins și tokenuri de obligațiuni, Polygon găzduiește o parte din tokenurile imobiliare, iar Avalanche adună câteva tokenuri de mărfuri. Fiecare lanț are propriile sale grupuri de utilizatori și infrastructură, dar formează și insule de lichiditate.

În 1947, compania De Beers a lansat un celebru slogan publicitar: "Diamantele sunt pentru totdeauna, o piatră va fi mereu".
Acest slogan a creat un piață globală de diamante de 79 miliarde de dolari în decadelor următoare. Dar, de fapt, diamantele nu sunt rare - în interiorul Pământului ar putea exista 10 trilioane de tone de diamante, iar costurile de extracție nu sunt atât de ridicate. Ceea ce este îngrijorător este că, în perioada sa de apogeu, De Beers controla 90% din oferta mondială de diamante, creând raritatea diamantelor prin acumulare artificială.

Aceasta ridică o întrebare esențială: Ce este cu adevărat raritatea?
Raritatea nu este ceea ce crezi că este